sâmbătă, 31 martie 2012

BISERICA SUFLETULUI MEU - Silvia Urlih




Eu sunt
pământ și gând și infinit,
vântul
m-a scos din peșteră, lumină,
raza
m-a pus pe munte-n asfințit,
ruga m-a urcat spre cer
în surdină.

Curg peste mine mări de suspine,
cărbuni aprinși mă ard, mă împung,
doi aștri albaștri revarsă în mine,
biserici de rugă ce-n suflet mi-ajung.

M-ai ghemuit
în pumni printre ape,
mi-ai strâns
pe umeri zilele-n secunde,
din poala lunii au pornit
să mă adape,
furtuni însetate,
de mine flămânde.

M-ai  înviat din moarte
spre moarte
cu viață,
m-ai făcut să-nțeleg că nimic
nu e greu,
mi-ai arătat că nu ești
fortăreață
și am văzut că ești, că sunt
biserica

sufletului meu.
Silvia Urlih 31.03.2012

O SINGURĂ FIINȚĂ - Silvia Urlih


Din râuri, munți și humă Tu, m-ai plămădit,
mi-ai pus un strop de suflet, ai vrut să fiu un om,
eu , în prostia mea, m-am rătăcit și-am tot greșit,
am confundat icoana cu-o schiță pe carton.
Suntem un tot, când îmi e greu, îmi ești alături,
atunci când nu mai pot, tu plângi cu mine,
doar Tu durerea poți să mi-o înlături,
Tu îmi știi oful, Tu știi ce-n viață mă mai ține.


Eu, Doamne-al meu, sunt doar o lumânare,
tu m-ai aprins, când viață am primit,
mă-ndrept cu fruntea sus, spre asfințire,
mă-ndrept cu suflet împăcat și liniștit.

Vin des  în casa Ta, cer îndurare,
stau în genunchi, la Tine rugă să ridic,
ascultă iar a mea chemare,
îți mulțumesc, nu mă uita, mă iartă, sunt prea mic.

Când vin la Tine, mă-mbrac în neputință,
nu mai vreau piatra sufletul să-mi sufoce,
vreau de la Tine să primesc credință,
vreau să-Ți aud mereu dulcea Ta voce.

Suntem, eu și cu Tine, o singură ființă,
te rog din suflet să mă ierți, căci mai greșesc,
eu nu o fac pentru că vreau, nu-i rea voință,

greșesc când uit de Tine și mult păcătuiesc.
Silvia Urlih 31.03.2012

NOROCUL SAU URSITUL - Silvia Urlih



Când m-am născut,
mama a plâns de durere…
apoi,
cu zâmbetul pe față
m-ambrățișat,
m-a pus la sân și în tăcere
m-a lăptat
 și m-a condus spre viață.

M-a învățat apoi
să zbor spre nemurire,
aripile
mi le-a pictat cu dorințe
mi-a pus în suflet
vise,
fericire
și mi-a dorit să am doar biruințe.

Norocul,
karma,
destinul sau ursitul,
nu l-a putut sădi în zborul către lume,
l-am deslușit cu greu
tot căutând argintul…
însă
prin mine, mi-am construit  un nume.

M-am prins în luptă cu soarele
și luna,
m-am luat la trântă cu marea
și cu cerul,
m-am aruncat în cosmos
și mi-a fost totuna
dacă-am căzut
și mi-am rănit izvorul.

Când mi-a fost greu,
m-am apucat de-o rază,
pe curcubeu când am plutit
mi-a fost ușor,
când în pustiu am fost
și-am dat de-o oază,
m-am bucurat  
și am pornit din nou
în zbor.
Silvia Urlih 31.03.2012

LACUL CU SUSPINE



Sunt tulbure ca apa din lacul de sub sălcii
În care nu se vede nimic, doar întuneric
Degeaba mă agit nu pot să dau culoare fricii
s-aduc lumină, să fur din soare-un pic.

Sunt limpede când vântul oprește-a lui suflare
Când pacea se aude prin florile de nufăr
Ce linişte e peste tot, mă pierd în acceptare.
Tot fug, căci nu mai vreau să sufăr.

Sunt pe fundul apei, într-o frunză veche
Pietre neşlefuite sunt peste tot prin mâl
Vreau să le șlefuiesc,să-mi fie pereche
Dansând ,să ne-nvârtim și să ieșim la mal.

Sunt picături de ploaie ce cad fără oprire
Se umple lacul cu lacrimi și suspine
Plâng pietrele, plâng nuferii, plângi tu omenire
Că nu știi cum să fugi… de tine.
Silvia Bya

vineri, 30 martie 2012

MASCA SUFLETULUI - Silvia Urlih





Tristețea
mi-e
sculptată-n chip,
sufletu-mi plânge
de singurătate,
mă uit în oglindă,
văd trup sterp în nisip….
văd lanuri neculese
ce-așteaptă
curățate.

Caut în buzunar
o mască fericită,
să mă gătesc cu ea
vreau să îmi dea
binețe,
dar
 masca asta strânge,
nu vrea
să-mi stea lipită…
e prea adânc
înfiptă în tristețe.

Mă uit iar în oglindă…
nisipul cerne nori,
îl șterg cu mâna
și caut
strălucirea,
 caut un loc
să mă culeg din flori,
să îmi sădesc sub pleoape
fericirea.

Vorbesc cu masca
din sertarul
cu iubiri…
ea îmi răspunde
zâmbind ,
să am curaj
s-o iau,
s-o iau, să hoinăresc pe noi cărări,
căci ea, iubirea, mă-nsoțește
și mi-e gaj.

Ce bine mi-e
cu flacăra-n privire!
ce soare mi-e
în inimă și-n gând!
clipa de-acum
se va topi și ea
în amintire,
căci mi-am pus masca ,
iar sufletul mi-e-n verde
legământ.
Silvia Urlih 29.03.2012

NU ȘTIU - Silvia Urlih



Știu că viața ne e scrisă,
Într-o carte , un volum,
O carte încă deschisă,
Ce va arde ca un scrum.

Nu știu dacă viața asta,
E un dar sau un destin,
Știu că asta ne e soarta,
Să plecăm și să venim.

Nu știu moartea de-i în carte,
Viața sigur știu că e,
Poate fi în file groasă,
Sau subțire poate e.

Nu știu iar de Dumnezeu,
Ne citește fila-n parte,
Poate că i-e tare greu….
Să răsfoaie-a noastră carte.

A trăi în moarte este,
O alegere sadea,
Scrii în cartea-ți o poveste,
Care sigur e a ta.

A trăi în viață însă
E un dar Dumnezeiesc
Uni-s cei ce nu se lasă
Și trăiesc fiindcă iubesc.

Nu te plânge când ți-e greu
Râzi la viață, râzi că ești
Bobul dat de Dumnezeu…
Tu mai știi cum să trăiești ?!

Nu știu cum va fi „acolo”,
Nu știu cum a fost mai ieri,
Știu că vin de „dincolo”,
Și mă-ntorc în primăveri.
Silvia Urlih 29.03.2012

EU ȘI DUMNEZEU



Stau  în fața unei file goale…..îți scriu
Cui ? nici eu nu știu prea bine
Poate Luceafărului , poate cerului auriu
Poate lui Dumnezeu ….poate ție, creștine….

Sunt eu, stiloul și foaia de hîrtie goală
Privesc cu ochii minții, înapoi în timp
Mă-ntreb cu ce să-ncep să desenez pe coală
Cu vara, iarna…sau care anotimp ?

Sunt eu și Dumnezeu…suntem doar noi
Încep să lacrimez, să-i spun
Că au fost ierni, și primăveri, și-apoi
Au fost furtuni, a fost și soare…iar acum apun.

Sunt, sau poate doar am fost o lumânare
Am ars, am luminat atât cât am putut
Când se va stinge, doar Dumnezeu este cel care
Va hotărâ, de drumu-a fost bine făcut.

Sunt, sau poate voi mai fi, o flacără arzând
Voi arde pân’la ultima suflare
Când mă voi stinge, nu va fi căzând
Voi cade precum o stea , precum o floare.
Silvia Bya

miercuri, 28 martie 2012

REVINO SUFLETE ÎN TRUP - Silvia Urlih



Revino suflete
să fim iar împreună,
revino înapoi
în trupu-mi ofilit,
să fim iar amândouă,
să stăm pe-aceiași lună,
să continuăm cu viața
de unde
ne-am oprit.

Suntem  
eu și cu tine
o singură ființă…
dar,
iar nu te mai simt ,
pe unde umbli suflete al meu ,
simt golul cum revine,
iar trupul mi-e prea  strâmt,
de ce tot fugi de mine,
de ce mi-e frig mereu ?

Mă strânge trupul gol
mi-e sângele casant,
iar venele
se-mprăștie peste nisip uscat…
simt norul cum mă ia
m-aruncă în neant,
iar tu…
tu, suflete al meu ,
pe unde ai plecat ?

Dă-mi mâna suflete,
nu mă lăsa afară,
nu mai ieși mereu fără de mine,
atunci când pleci,
începe să mă doară
și nu știu niciodată
cât pot 
fără de tine.

Mă uit la tine suflete ,
ce bine știi să zbori
și cât de fericit te-ntorci  ’napoi în trup
când pleci în ceruri calde,
rămân cu reci fiori
cu greu mai pot de tine în ziuă să mă rup.

Mi-e trupul dezgolit,
ce mult îmi mai lipsești…
ce rău mă doare absența ta prelungă
mi-e teamă c–o să uiți
și-o să mă părăsești
tu să plutești ,
pe mine moartea
să mă-ajungă.

Mă uit la tine,
te văd doar în oglindă
te chem, te caut,
abia te pot atinge…
revino suflete,
începe disperarea iar să mă cuprindă
și nu vreau
lacrimii să-i dau voie a plânge.
Silvia Urlih 28.03.2012

DE-AR FI SĂ MĂ CAUȚI - Silvia Urlih


De-ar fi să mă cauți,
m-ai găsi într-o petală,
sau poate
într-un cer
cu nori fără pată,
poate
m-ai găsi în aurora boreală,
sau
mai găsi într-un punct adunată.


De-ar fi să mă cauți,
mă vei găsi-ntre rime,
sau poate
în floarea de lotus din râul promis,
îți voi cânta
balada din vechime,
și
îți voi spune despre visul
din vis.

De-ar fi să mă cauți,
m-ai găsi
în curcubeu,
voi fi  pitită în sipetul
cu vise,
nu îi voi pune sufletului altă haină,
voi fi eu,
 voi fi-mbrăcată cu aripi
de îngeri deschise.

De-ar fi să mă cauți,
voi fi  nufăr pe plaur,
 sau
poate că voi fi spicul
din grăunte,
te voi strânge în pumni
și
te voi face ramur,
te voi lua cu mine și vom urca tăcuți
pe munte.

De-ar fi să mă găsești,
aș fi lângă tine,
m-aș îmbrăca
în voaluri de mireasă violet,
nași ne vor fi îngeri,
sau oameni,
sau
două coline,
vom primi daruri divine
și
ne vom cânta viața
în duet.

 Silvia Urlih 26.03.2012