joi, 27 septembrie 2012

DE S-AR PUTEA clip

De s-ar putea,
cu aripi de speranță
să șterg din soartă
norii trecători
cu tine să trezesc la viață
anii ce-au fost,
cu anii viitori.
De s-ar putea ,
cu fluturii în joc
să zbor
deasupra ploilor trecute
să îi spun timpului
să stea pe loc
soarta s-o schimb
pe negândite.
De s-ar putea,
să fac un pas
spre nemurire,
să uit de mine
și de nori,
poate aș aduna în doi a ta privire
și timpul meu
l-aș arunca în flori.
În mâna ta aș vrea să fiu
un strop
din soarta
ce mi-a fost aleasă
aș vrea să uit
de-al meu pustiu
cu tine prin iubire
să mă-ntorc..."acasă"
Silvia Bya Urlih

ULTIMUL MEU BAL clip



Te văd copilă ,alergi despletită,
Dansezi cu speranța, de mână mă iei,
Alergi surâzând prin iarba cosită,
Ai fluturi în zâmbet ,în ochi, flori de tei.

Te văd copilă cum alergi desculță,
Tălpile-ți nu ating tristețea dintre punți
În toamnă te-mbraci , iubirea te-nalță
Plutești peste timp ,spre anii cărunți.

Copilă, natura moartă în tine-a renăscut
Și ierni și veri s-au strâns ca să rămână…
Alergi spre timpul ce-l credeai pierdut,
În toamna mea, să –mi torni țărână.

Te simt copilă în toamna mea venind
În zborul lor ,prea multe anotimpuri te-au albit
În gând, mai pui o clipă peste clipă, poposind,
Pe trupul meu ce stă pe crucea  vieții ,obosit.

Te văd copilă, vii către mine surâzând
Clepsidra rece te așteaptă trist la mal
Mă cauți printre clipe și îmi spui șoptind
Că mă întâmpini , la ultimul meu bal.
 Silvia Bya Urlih

FEERIA VIEȚII clip



Viața-mi propune să-i fiu iubită,
Și-mi place dansu-i feeric.
Eu  îi răspund, privind-o grăbită,
Alerg în dansu-ți  himeric.

Viața-mi propune o provocare,
Și-mi place cântu-i dramatic.
Eu îi răspund privind-o-n urcare,
Îți cânt îngere enigmatic.

Viața-mi propune să joc primul rol,
Si-mi place-al ei zbor printre stele.
Eu îi răspund că-n  acest capitol,
Cu drag voi pluti printre ele.

Viața-mi propune să- opresc timpu-n loc,
Și-mi place al dansului timp.
Eu îi răspund plutind pe- al ei  joc,
Aștept al vieții-anotimp.
Silvia Bya Urlih

ACCEPTARE clip


LUMINA SUFLETULUI- Silvia Urlih


În noaptea mea din univers 
mă rătăcesc,
dinspre apus
o lumânare
strigă-n asfințit
lumină să îi dau
din rai împărătesc,
s-aprind iubirea-n suflet,
cât
încă n-am murit.

În flacăra luminii
privesc ca-ntr-o oglindă,
mă văd copila naivă
croită din pământ,
alerg cu ea
timpul
să nu ne prindă…
dar mă împiedic
de zbor
și îl descânt.

Îmi arde lumânarea torță-n suflet,
caut un râu
să-mi spele
asfințitul,
găsesc o lacrimă
iar
plânsul ei din zâmbet,
îmi umple viața
și-mi pregătește
răsăritul.
Silvia Urlih 27.09.2012

miercuri, 26 septembrie 2012

PRIMĂVARA DIN TOAMNĂ - Silvia Urlih


Îmi cântă-n suflet cerul
dintre ceruri,
mă mângâie pe creștet
zăpezile din munți,
în inimă
mi se aprinde
lumina din pământuri,
mă-ntinerește vântul
cu pașii lui cărunți.

Mi-e trupul plămădit
din zâmbet și iar zâmbet,
din goana lui prin mine
o clipă se oprește,
îmi ia tristețea
ce o rostea privirea
cu un scâncet
și-mi spune
că timpul meu întinerește.

Știu că sunt
toamnă–n primăvară
și sunt soare,
că mugurii răsar
și înfloresc un asfințit,
că sunt o clipă trecătoare
în răsăritul toamnei
ce peste mine

a venit.
Silvia Urlih 26.09.2012

luni, 24 septembrie 2012

LUMINA UNUI GÂND Silvia Urlih



Din  sufletul cerului
picură neîncetat  
lacrimile prafului de iubire,
care se împletesc
cu ale mele gânduri
ce vor să spargă
zăgazul trupului,
să scuture de pe aripile
chinuitului meu suflet
praful întunericului
din mine.

Se pierd în plânset norii
peste aripile ființei mele
peste gânduri,
peste simțiri,
peste lacrimile mele
ce vor să ducă spre apus
negura păcatului,
a tristeții,
a neânțelegerii
și a neiubirii
din mine.

Prin praful de stele,
de soare, de lumină,
îmi strig sufletul
ce-și caută numele
în sângele mării ,
în inima grâului,
în rădăcina râului…
Alerg în întuneric,
prin lumină,
spre lumina iubirii
din mine.
Silvia Urlih 24.09.2012

sâmbătă, 22 septembrie 2012

AȘTEPT - Silvia Urlih



Mai sunt cuvinte
pe care vreau să mi le spui,
cuvinte ce le-ai  spus
dar
ai tăcut,
focul ce l-ai aprins
aș vrea să-mi mistui,
să stingi cu mângâieri
tăcerea
din sufletul meu mut.

Aștept
să-mi spui
cuvintele pe care nu le-ai spus,
aștept
să-mi mângâi lacrima cu stele,
aștept
să-mi vindeci sufletul…
să meregm spre apus,
cu focul
și gândurile mele .

Aștept
s-aud  cuvinte
ce ar putea să-mi spună,
că m-ai iubit
că încă mă iubești,
că vrei să ne mutăm în colț de lună
că niciodată nu mă părăsești.

Aștept
să-mi spui cuvinte
ce cu al lor balsam
ar vindeca un sufletul rătăcit…
încă aștept,
răbdare încă am
să vii din infinit,
să-mi spui cuvinte tandre ,


de alint.
Silvia Urlih 22.09.2012

RODUL ADEVĂRULUI - Silvia Urlih




M-am rupt din timp,
călătoresc în sâmbure,
îmi caut miezul trupului
prin vers,
din suflet vreau să ies,
din apa tulbure
ce mă aruncă
dincolo de  univers.

Mă rătăcesc
în jumătatea dintre lumi,
mă regăsesc ades
în roșul mărului,
mă însoțesc cu zborul
printre eterice furtuni
să-mi încolțească-n sânge,
rodul adevărului.

În poarta vetrei mele din destin,
mai stau s-aștept
venirea timpului,
în fața crezului divin
cu fruntea mă închin,
mă rog
să mă întorc

la casa Domnului.
Silvia Urlih 22.09.2012

vineri, 21 septembrie 2012

CHIP CIOBIT - Silvia Urlih



Simt ciobul ce-mi zgârie chipul,
Masca mă arde , mă îngroapă…..
Să fie vântul, viața, sau gândul,
Ce anii  în suflet mi-i sapă !?
                 
Nisipul îmi arde privirea,
Albastrul mi-l fierbe –n suferință,
Mă-nec în lacrima ce-mi dă miruirea,
Mă-ndrept prin lacrimă, spre credință.

Pustie și seacă , privesc  în oglindă…
Sufletul  vede un chip marmorat,
O mască ce vrea să se desprindă
De chipul ciobit, de timpuri brăzdat.
Silvia Urlih 21.09.2012

luni, 17 septembrie 2012

IUBIRE- Silvia Urlih




Mi-am căutat adăpost
într-n strop de ploaie,
și m-am ascuns
în strălucirea lui.
Mi-am căutat adăpost
în lacrima sorții,
și m-am ascuns
în lacrima iubirii.

Mi-am căutat iubirea
în lumina sfântă,
m-am ascuns
în fața fricii
și am pornit
pe drumul luminii
spre flacăra iubirii
din mine.
  Silvia Urlih 17.09.2012

ÎN VERDE INFINIT - Silvia Urlih






Ce tulbur mi-e trecutul,
alunecos pământ…
ce greu m-am lepădat de iarnă…
cu mine făcut-am
sacru legământ,
lacrima să las,
iubire să-mi cearnă.

Ce grea e larma
liniștii tăcute
ce violet pământul din descântec !
cânt astăzi
lumii să asculte
cântul tăcut
ce plânge-n al meu cântec.

Ce minunat e visul
ce –n suflet viu mă poartă,
ce alb mi-e zborul spre zenit,
cândva trăiam
în inima mea moartă,
azi liniștea-mi zidesc  
în verde infinit.
 Silvia Urlih 17.09.2012

duminică, 16 septembrie 2012

DIN VIAȚĂ MĂ AUD - Silvia Urlih








Îmi cântă-n taină
un gând nedeslușit,
e cântecul
de lebădă-obosită,
eu îl aud
și îi văd mersu-ncetinit…
îmi iau gândul de mână
și mergem spre steaua mult dorită.

Se cerne–n infinit prin clipă
gândul pe nisip,
clepsidra vieții mele
în mine se îngroapă,
dar vocile pădurii vin
din anotimp,
să –mi cânte-n suflet
când ziua o dezgroapă.

Se-mbracă-n rădăcină
frunza îngălbenită….
revine-n  primăvară,
în verdele ei crud,
din frunza ofilită ,
din clipa mea strivită,
prin rădăcină ,

din viață mă aud!
 Silvia Urlih 16.09.2012

marți, 11 septembrie 2012

ÎN VIAȚĂ MĂ ASCUND Silvia Urlih


Aripi de îngeri
mă-ndeamnă spre visare,
o pagină din cartea vieții
mai întorc,
vântul mă duce
cu viața trecătoare,
lăsând în urmă gânduri
ce se-ntorc.

Pe gândul meu
cu aripi de tumult,
în zbor de vânt
spre-a mea murire,
am șters cu inima,
 negrul din trecut
și -am colorat în alb,
clipa spre izbăvire.

În pomul vieții
uscat de neștiință,
azi ,
visele se împletesc în rădăcină.
în suflet
îmi cresc flori de lămâiță
cu palma sufletului,
mă caut în lumină.

Se-mbracă frunzele

în crengi de soare….
renaște  primăvara

din verdele ei crud
cu pumnii strânși de-nlăcrimare ,
din rădăcini ,
în viață mă ascund!
Silvia Urlih 11.09.2012

IARNĂ SĂ NU FIM - Silvia Urlih


La răscrucea dintre timpuri,
când clipele
se pierd în umbră de trifoi,
viața se stinge-ncet
în nori
pe câmpuri,
se pierde-n anii
ce nu mai vin
cu noi.

În dimineața primăverii
suntem
copii ce plâng
la piept de mamă,
la sânul ei
am vrea
s-ascundem,
tot ceea ce în viață,
e-mbălsămat
de teamă.

În toamna vieții  
zilele
le prindem
în joc de iele-nșelător,
sub frunze sângerii
visăm
să-aprindem,
cu noaptea lumii,
al gândurilor nor.

Când plânge peste noi
și-apunem,
iar sânul mamii
nu îl mai simțim,
un chip de busuioc
în palme
strângem,
în fum de iarnă,
iarnă
să nu fim.

Silvia Urlih 11.09.2012

DAȚI-MI IARĂ DIMINEAȚA ! - Silvia Urlih


Flori de nufăr,
flori de nuferi,
ce doiniți tăcut
în șoapte,
faceți ca cei doi luceferi
să se întâlnească-n noapte,
faceți
ca luna plăpândă
cu mine
să se-odihnească
și cu raza-i tremurândă
sufletu-mi
să-l oblojească,
faceți
ca soarele mării
să ascundă în lumină,
șoapta din durerea serii
ce se tânguie-n surdină.

Flori de nuferi
albi ca zorii
ce tăcut
mă ascultați,
dați-mi balada viorii
să cânt anilor uitați,
flori de nuferi
din amurg
ce aveți în voi noblețea,
zilele-mi încet
se scrug…
dați-mi iară tinerețea!
faceți voi
nuferi ai verii,
să mă însoțesc
cu viața,
luați cu voi
amarul serii,
dați-mi iară dimineața !
 Silvia Urlih 11.09.2012