miercuri, 27 februarie 2013

LANȚURI GRELE DE MĂTASĂ - Silvia Urlih


Lanțuri grele de mătasă
curg
prin soare peste noi,
ne trezesc cu munți de stele
și ne-mbracă în uitare,
ne acoperă cu lacrimi
să ne spele
pe-amândoi
de cenușa ofilită
ce-am lăsat-o la altare.

Lanțuri de mătasă-albastră
prin artere
se-mpletesc,
inimile ni le fură
și le schimbă între ele,
trupurile ni le scaldă
în viu sânge-mpărătesc,
aripile le sudează
cu iubire
în inele.

Lanț cu lanț se-nlănțuiește
și ne-nlănțuie-n iubire,
za cu za înmărmurește
și-n cleștar
ne împreună,
două rădăcini uscate
se trezesc din asfințire,
pasul
și-l unesc în umbră,
umbrele
și le-ncunună.

Silvia Urlih 27.02.2013

marți, 26 februarie 2013

ÎN MÂINE SĂ RĂMÂN - Silvia Urlih




Cu ochiul prins în floare
mă dezmierzi ,
de trunchiul tău
mă legi
liană înverzită,
mi-alungi apusul
din veștede amiezi
și mă trezești
din frunza vestejită.

Pădurea ta mi-o legeni
sub picioare,
sub tălpi
îmi crești izvoare
de lumină,
cununi de zâmbet
îmi aprinzi
în pletele de soare,
icoană când mă faci
în timpul ce-o să vină.

În brațe-s sunt un flutur 
cu o uitată-aripă,
tu îmi oferi un umăr
pe trunchiul tău
bătrân,
din crengi mi-ai făcut pat
să-mi ostoiesc o clipă
timpul din timp
cu mine
în mâine să rămân.
 Silvia Urlih 26.02.2013

CU SUFLETU-N IZVOR - Silvia Urlih

Tu ai intrat în toamna mea
îngenunchind în prag,
din primăveri
mi-ai împletit
inelul de mireasă,
cu lacrimi
mi-ai deschis al vieții sarcofag
și m-ai luat cu tine
spre mine...
spre acasă. 

Zăpada se apleacă
sub tălpile ce-mi ard,
rămân în urma lor
cenușile-n pahar,
cu palmele
arzând
mă sprijin de hazard
și te primesc în vis
cu visul
ce mi-i dar.

Cu sufletu-n izvor pășesc
spre dimineață,
cu inima
ce ninge pe rug
m-aprind și eu,
iubirea-ncet mă spală
și-mi spune că în viață
sunt eu
ești tu
și bunul Dumnezeu.

Silvia Urlih 25.02.2013

marți, 19 februarie 2013

FĂ-MĂ TRUP DE LUNĂ - Silvia Urlih





Mă modelezi din praf,
omăt
și din cenușă,
mă strângi
de pe fărașul cu-amintiri,
îmi torni în venă
prin cheia de la ușă,
sângele fiert
în flori
de trandafiri.

Îmi auzi plânsul
ce azi
erupe din iubire
când sorbi culoarea
buzelor fierbinți ?
îmi auzi pleoapele
orbite de sclipire
când mă ridici
cu tine
printre sfinți ?

Împreunează-ți mâinile
și ia-mă-n miezul tău,
cuprinde-mi sufletul
și haide
împreună,
ia-mă cu tine
și fă-mă
scut de grâu,
zboară cu mine
și fă-mă
trup de lună !
Silvia Urlih 18.02.2013

MI-AI ARS ZĂPADA - Silvia Urlih



Cu chipul tău
încărunțit în piatră,
ai stins lumina
din statuia mea,
mi-ai pus privirea
în jarul de pe vatră
și-ai ars zăpada
ce-n mine
mai ardea.

Ai șters cu ochii-ți nisipoși
pământul
ce mai năștea în mine o lalea,
mi-ai îngropat
în vin iubirea,
gândul
că aș putea să cresc
precum o stea.

Cu rădăcina săracă și-ofilită,
m-am ridicat
pe vântul
ce-mi spunea,
că pot urca arzând
spre ziua oferită
de mine
pentru mine
spre steaua din lalea.
Silvia Urlih 18.02.2013

luni, 18 februarie 2013

ÎȚI VOI FI- Silvia Urlih




De mă vei soarbe
din vântul ce aleargă,
voi fi
zăpada verde pe castani,
îți voi fi
soră 
și mamă ,
voi fi creangă,
îți voi fi
floarea găsită între ani.

De mă vei bea,
pe buza arsă îți voi fi fântână,
voi fi
și lacrimă și miere și pelin,
voi adormi cu tine 
pe un pisc de lună,
cu viața ta
vom fierbe
într-un pahar cu vin.

De mă ridici statuie-n tine,
de mă zidești
din flacără și gheață,
din mine-ți vei clădi
izvoare
în destine,
îți voi fi sânge
și lumină,
voi fi hotar de viață.
Silvia Urlih 18.02.2013

sâmbătă, 16 februarie 2013

ȘAH MAT VIEȚII - Silvia Urlih



Într-o noapte zgribulită
lângă nucul meu nebun
mi-am culcat fruntea căruntă
pe fereastra soarelui
clipele
le-am pus în nuci
și am început să pun
raze una câte una
pe frânghia muntelui.

Peste nuci am presărat
sarea mărilor sihastre
în paharul dimineții
le-am cules
și le-am spălat
le-am turnat ceruri și râuri
grânele din lunci albastre
și din vântul depărtării
muntele mi l-am chemat.

Într-o noapte zgribulită
lângă bunul meu alun,
învelită în petala zilelor,
am căutat…
mi-am găsit norocu-n bob
lângă nucul meu nebun,
iar pe tabla învechită
i-am dat vieții…
șah și…mat.
Silvia Urlih 15.02.2013

vineri, 15 februarie 2013

DIN NOU SĂ FIU- de Silvia Urlih





Tu
poți fi soarele-nvelit în lună
poți fi și cerul
și pământul dintre ape
tu poți fi floarea
ce-n clipe
își adună
polenul orei
zăpada de pe clape.

Poți fi călăul
sau împăratul meu,
poți face flacăra să ardă-n busuioc
poți înflori
pe vânt
un curcubeu,
poți stinge cu iubire
iubirile din foc.

Tu
poți atinge cu sufletu-ți un suflet,
un suflet singur
ce arde în pustiu,
îmi poți aduce umbra
peste umblet,
cu umbra mea
din nou
să fiu.
Silvia  Urlih 15.02.2013

Relatia cu un om evoluat spiritual


de Ernest Hadrian Böhm la 2 iulie 2011 la 17:48 ·
A intra in relatie cu un om evoluat spiritual este teoretic extrem de usoara, pentru ca acesti oameni sunt, asa cum ii denumesc batranii, "painea lui Dumnezeu"... intelepti, intelegatori, maleabili, iubitori si iertatori... constienti de valoarea lor dar in acelasi timp lipsiti de infatuare. El nu are nevoie de nimic si de nimeni pentru a fi fericit, fericirea pe care el o aduce in viata celorlalti fiind sursa principala a propriei sale fericiri, asa cum spunea Sf. Francisc "Noi primim prin ceea ce oferim!".
Spun teoretic, pentru ca practic doar cei evoluati spiritual se recunosc si se aprecieaza reciproc, doar ei isi dau seama de valoarea celuilalt. Ceilalti oameni nu sunt inca la nivelul de intelegere necesar pentru a vedea adevarata valoare a unor asemenea persoane, sunt asemenea celor care gasesc un diamant si il arunca datorita faptului ca nu stiu ce este acela un diamant... continuand sa umble in schimb asa cum spunea Osho "cu mainile pline de pietre"... dar daca ar cunoaste valoarea diamantului, nu l-ar mai arunca niciodata!
Omul evoluat spiritual insa nu va tine cont de acest amanunt si deseori isi va exercita menirea de deschizator de drumuri, de nascator de intrebari fundamentale de viata in sufletul celor mai putin evoluati spiritual, iar pe principiul "omul sfinteste locul" si in acelasi fel in care o picatura de apa sfintita va sfinti un butoi intreg de apa, va avea puterea sa invete ceea ce inseamna iubirea adevarata pe toti cei care vor avea curiozitatea, intelepciunea sau chiar curajul de a-l primi in viata lor. Acestia vor fi cu adevarat binecuvantati si acela va fi momentul in care vor accepta sa-si schimbe viata, destinul, modul de gandire, etc... facand in acest fel primii pasi pe drumul lor catre evolutia spirituala.
Asemenea vampirilor care nu pot intra in casa voastra fara sa fie invitati :), omul evoluat spiritual nu va intra niciodata cu forta in viata voastra... chiar daca spre deosebire de vampir el are doar intentii bune! :p El stie insa ca in viata nici macar bine nu poti si nu ai dreptul sa faci cu forta.
Ati face insa bine asadar sa-l invitati in "casa" voastra atunci cand aveti ocazia... pentru ca sunt multe case in drumul sau si nu se stie daca veti mai avea o alta ocazie!

(Ernest Hadrian Böhm)

FĂRĂ IUBIRE, SUFLETUL…Silvia Urlih









Fără iubire,
sufletul ar fi
o floare-n lacrimi,
s-ar plânge lunii
din cerul nepătat,
și-ar căuta în haină
un suflet fără patimi
și poate…
poate-ar muri în suflet
cu suflet ne-mpăcat.

Fără iubire,
ai fi un suflet gol
de-atâta ars pe ruguri,
foc fără flacără
ai fi în spuza vieții,
te-ai îmbăta cu mustul stors din acri struguri
și te-ai trezi ocean
pe marginile gheții.

Fără iubire,
aș scrie în cuvinte mute,
viață fără de viață
aș fi în lungi ecouri,
fără iubire,
crucea nu m-ar urca
în vârf de munte,
fără iubire…
sufletul
s-ar căuta-n cavouri .
Silvia Urlih 15.02.2013

joi, 14 februarie 2013

MĂ SIMȚI ? - Silvia Urlih





Mă simți ?
Simți cum te mângâi cu privirea?
simți cum din bulb
răsar lalea încărunțită?
mă simți lângă tulpină
cum îți trezesc trezirea
și cum renasc din foame
cu sete îndoită ?

Îmi simți atingerea ?
simți seva cum mă-ndreaptă
spre ziua care ieri era pustie?

Mă simți?
mă vezi ?
vezi floarea coaptă
ce-mi înverzește ochiul
și gura-n agonie?

Eu sunt aici,
la umbra florii tale
cu tine vom fi acoperiș
de stea,
îmi voi ascunde ochii
în mărgăritare
să simt doar taina,
iubirea
și mângâierea ta.

Silvia Urlih 13.02.2013

miercuri, 13 februarie 2013

O NOUĂ AMINTIRE - Silvia Urlih






Când nu eram
avem pe umeri
fluturi sfinți
în gând mi-au fost
cu mine
lângă mine
dar anii au trecut iar fluturii
sunt munți
ce mi-au umplut fântâna
cu suspine.

Cu munți stâncoși
pe umerii mei calzi
am alergat pe mare
în albele câmpii
când am căzut
m-am agățat de brazi
pe fruntea lor
s-adoarmă
zilele târzii.

În barca ancorată
cu fir
de borangic
mi-am legănat pustiul
din privire
l-am semănat apoi
în cuibul unui spic
să înflorească–n el
o nouă amintire.
Silvia Urlih 12.02.2013

GOLGOTA-DEALUL DIN DEAL - Silvia Urlih








Sunt într-un deal
sau dealul e-n mine,
copacii mă strigă
eu nu-i aud,
doar macul
ce crește rupând din tulpine
mă mângâie-n sângele-i crud.

Pe deal
mi-am lăsat amintirile toate,
în deal
viu castel să-mi ridic,
să intru prin geamul uitării de toate,
să uit …
să uit de mine un pic.

Cu dealul din suflet
urc rătăcită,
în deal
un alt deal să îmi cresc…
fereastra deschid 
spre noaptea cosită,
cu dealul
pe deal să-nfloresc.

Silvia Urlih 12.02.2013

luni, 11 februarie 2013

TRUP ÎN STÂNCĂ - Silvia Urlih



Sângele freamătă,
se contopește cu lava din vulcan…
erupe ,
aruncă stele între două vise
se-mbracă-n trup de stâncă
în lumea de can-can
în așteptarea viselor promise.

Pe stâncă-am încrustat
două picioare
și două mâini să le ridic spre cer
i-am pus doi ochi
să-și spele apele-n izvoare
sau să se-ascundă în stânca lor,
stingher.

Ce grea e stânca ce erupe-n sânge,
ce greu îi este trupului
s-o care,
îmi cere îndurare
căci sufletul o strânge
se-ntreabă ne-ncetat…
până când oare ?
Silvia Urlih 11.02.2013

ȘAH E VIAȚA - Silvia Urlih



Pe pânza timpului
am desenat icoane,
și focuri
peste gheață am pictat,
din pânză de păianjen am împletit
arcane,
de timp cu timpul
să mă țin legat.

Am scris cu jar
peste covor de clipe,
râul din ochi
l-am revărsat pe rană,
pionul lunii l-am așezat pe ape,
să-mi fie scut
pe sângele
de mamă.

Pe tabla vieții
am fost pion,
regină,
castel am fost,
iar astăzi, un nebun…
nebun frumos
ce caută să-și spună
că șah e viața
în zi de sfânt Crăciun.
Silvia Urlih 11.02.2013

CINEVA - Silvia Urlih




Stropii de ploaie îmi mângâie
talpa,
pașii
se-ndreaptă spre undeva,
gându-nserării
îmi caută șoapta
să-mi spună că-n ploaie e el
…Cineva.

Urmele pașilor
calcă pe ape,
urcă prin piatra spartă
de gând,
apusul mă cheamă,
e foarte aproape,
dar ziua îmi spune să calc
pe pământ.

Pașii mei singuri
ating infinitul,
acel Cineva
îmi fură surâsul,
spre albia apei mă-ntrec,
cu sfârșitul…
pe urmele apei
s-arunc în urmă
… apusul.
Silvia Urlih 11.02.2013

sâmbătă, 9 februarie 2013

NEBUNE PLOI - Silvia Urlih



Nebune ploi
în vânt turbat
țes pânze arse
de-amintiri
buchet de brațe ridicate
își cern tristețile-n zefir
furtuni
ce tremură pe raze
își lasă urme-n trandafiri
petale plâng
cu sânge-n ziuă
săpându-și zid
în cimitir.

Nebune ploi
ning peste mine
îmi toarnă-n sânge
coriandru
ninsorile mă-mbărbătează
și-mi cântă dulce
la țambal
iubirile se-ncing în horă
și-mi strigă-n murmurul lor tandru
că vine ziua
când pe stele
voi fi
la ultimul meu bal.

Cu măști hidoase
peste trupuri
nebune ploi se-adună-n plâns
îndoliate gânduri urcă
spre cer pustiu
fără popas
răsaduri verzi își pun pe rana
ce-n viața toată
și le-au strâns
și râd la viață
râd în soare
râd stropii toți
râd într-un glas.
Silvia Urlih 08.02.2013

COȘMAR - Silvia Urlih



Se-ntorc copacii
fără brațe,
se-ntorc
cu mâinile tăiate,
se smulg
din gândurile zilei
aruncă merele în pârg
zidesc
în trunchiul alb al nopții
cu degetele amputate
râuri de vise-ndoliate
la pieptul roșului amurg.

Din piatra lumii sfărâmate
copaci-și plâng
doinind nesomnul
se culcă  triști
pe arcul serii
imploră iarba
din priviri
se luptă-n ploile nebune
cu vânt turbat
își cheamă somnul
își țes
cu pânze de azur
pe albul zilei
adormiri.
Silvia Bya Urlih 08.02.2013