luni, 29 aprilie 2013

AȘ VREA SĂ FIU- Silvia Urlih



Aș vrea să fiu
un spic,
pe care timpul să-l preseze între infinituri.
Aș vrea să fiu
nimic,
iar vântul să mă plimbe între asfințituri.

Aș vrea să fiu
un munte,
pe care să pășească sfinții în sihăstria lor.
Aș vrea să fiu grăunte
să mă hrănesc cu seva rugăciunilor.

Aș vrea să fiu
cuvântul,
să-mi scriu dorința în palma unui vers.
Aș vrea să fiu
pământul,
pe care soarta l-a cules din univers.

Aș vrea să fiu
copil
să mă mai nasc o dată și-nc-o dat,
să fiu cât mai umil,
să mă primească Domnul prin Poarta Lui,
fără să bat.
Silvia Urlih 29.04.2013

duminică, 28 aprilie 2013

LINIȘTEA PĂMÂNTULUI- Silvia Urlih


Pământul
mă mângâie-n tălpi…
urcă prin iarbă ,
mă îmbăiază-n miros de narcise,
pomul înflorit,
 plânge-n petale
și mă-ntreabă:
Ai avut și tu vise ucise ?

Da, am avut !
îi răspund strângându-l la piept…
am avut
și vise,
și zile
și nopți
și amiezi,
mi-au fost strivite de oameni,
dar eu
mai aștept,
aștept să înflorească
frunzele-n livezi.

Liniștea pământului
îmi intră în sânge,
ochii-mi tresaltă
vor să se-nchine…
curg lacrimi…
sufletul în pumni
se strânge…
își strânge liniștea
                                                                     și uită de sine.      
Silvia Urlih 28.04.2013

NEPOȚELEI MELE SILVIANA de ziua ei



Cât de flămând e timpul,
cum aleargă,
iar amintirea vie
pe mine-a năvălit…
când te-am ținut în brațe,
fetița mea cea dragă
am plâns de bucurie,
căci tare te-am dorit.
Să știi
că te-am cerut
de când erai doar boare
și printre aștri călătoreai
cătându-ți adăpost…
când te vedeam în vis
erai
micuța floare
ce-ți alegeai un nume
și-o viață cu un rost.
Tu știi fetița mea
că Bya
te iubește,
că te-am dorit o viață ,
dar viața a sortit,
tu
să rămâi cu apa
care acum te crește,
eu
să alerg spre munte
cu soare-n răsărit.
Și să mai știi fetiță
că drumul ți-e deschis,
că sufletul tău sincer
aleargă
spre nirvana ,
că sfinții
toți s-au strâns
și-n viață au decis
să fii stea între stele,
iubita mea nepoată
Silviana.
Silvia Bya Urlih


vineri, 26 aprilie 2013

NE LEAGĂ NOAPTEA - Silvia Urlih


Am ațipit
pe zorii
din ochii tăi
căprui,
vraja mă leagănă
pe visul timpului,
îmbrățișăm
magia nopții
ascunsă în gutui
și ne lăsăm purtați
de focul valului.  

Ne leagă noaptea
cu faldurile  ei ,
ne sfâșiem arzând
trupul însetat,
ne-nlănțuim cu luna
din florile de tei
și ne oprim
când cerul
se-oprește din oftat.

Spre dimineață
când luna obosită,
culcuș își face
din pleoapa ei albastră,
în șoaptă
ne retragem
în casa adormită,
pe curcubeul nostru
ce-l strângem iar
în glastră.
Silvia Urlih - 25.04.2013

joi, 25 aprilie 2013

CINE SUNT EU ? - Silvia Urlih


Cine sunt eu și de ce scriu ?
De ce mi-ai pus sub deget simțăminte ?
Cine sunt eu, de unde viu ?
De ce înșir pe noapte albastrele cuvinte ?

Te-ntreb de-o vreme de ce m-ai dăruit,
de ce mi-ai uns cu slove sufletul,
de ce când mi-era somn, tu m-ai trezit
și de atunci îți sorb din ceruri zumzetul.

-Cine ești tu ? 
-Ești tălmăcirea gândului,
ești suflet , doar un suflet în petală,
ești rătăcirea-n versuri a pământului,
ești scris pe margine de filă uitat de o vestală.

-Îmi râde sufletul între coperți scorțoase,
îmi plânge uneori în roșu vers,
mă șterg cu ploaia din lacrimi noroioase
și scriu cu raza soarelui pe univers.

Scriitorii scriu cărți. Cărțile sunt suflete între coperți. Ele plâng, râd, suferă,speră . Scriu cu litere negre pe fila albă. Mesajul… mesajul mereu este altul.
Silvia Urlih 24.04.2013

MĂ CONTOPESC ÎN UMBRĂ - Silvia Urlih




În noaptea
prinsă cu agrafe de-amintiri,
aud
un murmur cald de voci,
mă-mbată miresmele-mpletite-n glăsuiri,
când calc pe urma
lăsată de umbra
unei scoici.

În fața mea,
o umbră mă conduce,
privirea-mi se apleacă,
încearcă s-o sărute,
pe vârfuri o urmez
să văd unde mă duce,
cum îmi va fi
pe drumuri
neștiute.

Deodată,
umbra-mi se îmbracă în aripe
și zbor,
plutesc cu ea
deși sunt doar cu mine,
pământul se adună,
se strânge în izvor,
iar eu…
mă contopesc în umbră
și mi-e bine.
Silvia Urlih 25.04.2013

UMBRA NEPERECHE - Silvia Urlih







Uneori,
umbra își numără secundele tăcând,
își plânge prezentul,
e tristă pe mâine,
stă răstignită pe aripă sperând
să fie miere
și cântece
și pâine.


Uneori,
umbra dansează
printre cuvinte  nerostite,
plivește glasuri ce vin din univers,
se plimbă
printre tainice morminte
ce-au fost cândva
miezul cuvântului ales.

Uneori,
umbra se-mpiedică de alte umbre,
închide ochii
și merge mai departe,
lasă în urmă gândurile sumbre
zâmbește,
plânge 
și flori din suspin împarte.

Uneori,
umbra se-mbracă-n altă umbră ,
își toarnă-n suflet
sufletul pereche,
își coase-n vene sângele
și speră
să-i fie umbra pereche,
umbra nepereche.
Silvia Urlih 25.04.2013

marți, 23 aprilie 2013

ÎN RAIUL MEU - Silvia Urlih

Am fost în iad
de-atâtea ori,
dar m-am întors
cu raiul
înapoi,
am luat cu mine
dalbe flori
și-un inorog
să-mi cânte
din trifoi .

În raiul meu e liniște,
e soare,
e lumină,
sunt munți,
e un ocean și o pădure …
am stat de vorbă cu timpul
ce-o să vină,
să-mi dea secunda
din coșul lui
cu mure.

Cu raiul meu
ce crește din icoană,
nu vreau să rătăcesc,
vreau un cuvânt…
vreau să îmi spună
că viața
nu-i dojană,
cu viața vreau
să fac iar
legământ.
Silvia Urlih 23.04.2013

CU ARIPI ASCUNSE - Silvia Urlih






V-ați pus în minte
aripile să-mi tăiați pe-ascuns,
să mi le aruncați
în depărtări…
dar eu
le-am prins din zbor,
apoi le-am uns
cu leacuri
ce le-am strâns în lungi oftări.

Mi-am răsădit în suflet
aripi,
 să nu mor,
le țin ascunse
să nu le mai găsiți în veci…
cu aripile-n mine
astăzi zbor…
zbor
spre lumină
prin încercatele poteci.

Cu aripi
larg deschise-n mine
eu trăiesc,
le-am încuiat
să nu le mai vedeți nicicând,
cu ele
peste valuri
azi plutesc
ele mă poartă-n zboruri
doar în gând. 

Silvia Urlih 23.04.2013

luni, 22 aprilie 2013

CU DINȚI DE FOC - Silvia Urlih

Cu dinți de foc
îmi scormonesc aflarea,
caut ceva
prin anii
ce-au trecut,
caut copilul din crâng,
caut suflarea ,
caut lumina
din veacuri
de demult.

Cu dinți de foc
m-agăț
de bunul soare,
caut în el o viață ce străluce,
în căutarea mea,
totul mă doare
și n-am aflat cărările
unde m-or duce.

Cu dinți de foc
încerc s-aprind
lumina,
orbecăi nestatornică
în infinit,
mă-ntreb dac-am greșit,
a cui e vina,
de câte ori revin
din ani
fără sfârșit.
Silvia Urlih 21.04.2013

ÎȚI SCRIU COPILE… Silvia Urlih





Îți scriu copilul meu
iar o scrisoare;
să știi că astăzi dealul a-nflorit,
că amintirea
încă mă mai doare
și dorul meu de tine
n-a murit.

Domnului meu îi scriu iar acatist,
îi stau în brațe
și îi povestesc ,
că sufletul mi-e liniștit
deși e trist
și-l rog
să te îmbrace-n flori
căci te iubesc.

Îți scriu copile
că îmi este bine
și plouă peste mine cu lumină,
că zilele
de liniște mi-s pline,
dar dorul
plânge
în surdină.

Scrisoarea
ți-am trimis-o cu un porumbel,
va ști să te găsească
să ți-o dea,
i-am dat-o și i-am spus :
-Să stai puțin cu el
și când te-ntorci
să vii cu gândul lui
scris pe o stea.
Silvia  Urlih 21.04.2013

duminică, 21 aprilie 2013

NINGE CU FLORI - Silvia Urlih


Ninge
cu flori de lumină din cer,
acoperă sorți ,
anotimpuri
și nori,
dealu-l îmbracă în  alb
și mister,
ninge cu răsărit
pe cărări.

Ninge
cu flori de cireș vorbitoare,
cuvintele cern peste oameni
tăceri,
floarea s-așterne
pe minți zdrobitoare,
să nu mai aducă în lume
dureri.

Și ninge cu flori
din suflete pure
și ninge cu smirnă
și-agheazmă în ploi,
ninge cu flori
din albastra
pădure,
floarea s-acopere
al vieții noroi.
Silvia Urlih 21.04.2013

sâmbătă, 20 aprilie 2013

CU TRUP DE FOC - Silvia Urlih


Cu trup de foc,
rog focul
să m-ajute,
să mă-ntărească
cu puterea lui,
să îmi dea glasul
din glasurile mute,
să-mi dea norocul
din crucea focului.

Cu trup de foc,
rog cerul
să mă plouă,
să-mi spele trupul
de greutatea serii,
să mă îmbrace
într-o haină nouă,
să mă trezească
cu noaptea
învierii.

Cu trupu-n flăcări
ard
printre păcate,
mă lepăd uneori
de cruce,
o vreau
cât mai ușoară,
mă rog să-mi fie
fulg…
dar nu se poate,
căci 
mă-ntărește ce nu mă omoară.
Silvia Urlih 20.04.2013