Sunt triste florile de tei,
în
pomul gândului se zbat,
le-a scuturat hoinarul vânt
ce i-a trecut
pe lângă trunchi,
cu gându-n gând
în gânduri pure
de la cărare se abat,
se zbat ca somnul fără somn,
își spală rana
din genunchi.
Te-ai înfruptat cu flori de tei,
le-ai luat mirosul
amanet,
le-ai pus în carte la presare,
le-ai vrut o poză
în album,
ai vrut să cânți de unul singur,
n-ai înțeles…
eram duet,
îți plângi de milă pe sub tei,
nu simți
parfumul din parfum.
Sunt triste florile de tei,
ești astăzi
punctul de final,
ai vrut o virgulă să fii,
dar
ai ajuns pe scoarță rid,
ai vrut să fii doar singular,
eu
am dorit să fim plural,
am vrut să fim un univers,
dar
ai rămas un câmp arid.
Silvia Urlih 07.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu