Bilanț de an 2017

La mulți ani 2018 !!!

Fiecare dintre noi își va face bilanțul. Hai să strângem  durerile și neîmplinirile , să le mototolim și să uităm de ele . Să ne imaginăm că fiecare neîmplinire este o foaie de hârtie care ne sufocă privirea, gândul, sufletul. Ce a fost bun să continuăm, ce a fost nefolositor să  punem într-un săculeț și să aruncăm la gunoi..Nu la ghena de lângă colțul casei noastre ci la gunoiul amintirilor.

Și eu, ca orice om, la sfârșit de an, mi-am făcut bilanțul anului ce doar s-a încheiat și mi-am pus, una sau mai multe dorințe. Am analizat ce a fost bun… ce a fost rău,ce a fost  greu de pășit, de depășit, sau uneori, aproape imposibil de traversat… unde am greșit, unde am făcut bine, ce am învățat sau ce mai am de învățat…ce am dăruit, ce am primit, ce mai am de dăruit, ce mai am de primit. 

Da, a fost un an așa cum a fost să fie, cu bunele și, din nefericire, cu relele lui.

Rezultatul ?! Mai puternică, mai sigură pe mine și pe ceea ce-mi doresc de la viață. Și acest an s-a aliniat celor mulți pe care i-am petrecut cu zâmbetul pe buze, cu sufletul plâns și întristat, dar cu speranța că va fi mai bine.

A fost…a trecut…am depășit și… continui să fiu tot eu, eu cea care mi-s.

Dacă am învățat ceva din acest an căruia tocmai îi arăt ușa, pe care îl invit politicos să plece lăsându-mă mai încărunțită cu un an ? Da, am mai învățat câte ceva. Știu , dar mi s-a mai confirmat că cea mai importantă este relația cu Divinitatea.

Am învățat că trebuie să mă văd dincolo de mine pentru a-mi înțelege trăirile, că mă pot simți împlinită doar dacă îmi urmez calea sufletului, că atunci când mi-am spus că nu mai pot, de fapt puteam, pentru că, uite că iar privesc prin ochii sufletului și mă văd liniștită, calmă, echilibrată.

Am învățat că, jumătăţile de măsură sunt cele care mă ţin pe loc şi nu mă lasă să evoluez, că dacă nu spun ceea ce simt atunci când simt, amânarea duce la conflicte interioare şi exterioare și că, atunci când totul mi-a părut că nu mai are niciun sens în viaţa mea, când parcă pierdusem controlul, iar confuzia mă stăpânea, avea loc de fapt un proces profund de transformare care mă va duce la următorul nivel de evoluţie și că am nevoie de timp pentru ca acest proces să se întâmple.

Am învăţat că dacă nu cer, celălalt nu are de unde să ghicească ce am nevoie sau ce-mi doresc. Am învăţat că indiferent de ceea ce realizez sau dobândesc în viaţă, important este omul care devin pe parcurs. 
            Am învăţat că pot să am, să fac , sau să fiu ceea ce-mi doresc, cât timp îmi asum şi posibilele consecinţe negative ale acelor lucruri. 
            Și da, am mai învăţat ceva esențial pentru mine, am învățat să-mi dau voie să fiu imperfectă pentru a fi liberă şi fericită. 

În anul ce-a fost, am învățat, mi-am adus aminte, m-am redescoperit. Am lăsat în urmă, am regăsit, am trudit. Am fugit, m-am odihnit, m-am oprit. M-am forțat și m-am chinuit. M-am liniștit. M-am regăsit.

Ce e frumos însă ?! Acest an se încheie cum mi-am dorit. Cu primăvară în iarnă, în iarna spre care mă îndrept. Pe ramurile-mi cernite de ploaie,  au înmugurit iar florile de ….mac. Crengile albite de încărunțit se împodobesc cu flori de mac.

Doamne ajută să-mi fie cum îmi e acum.

Concluzia ?! Dumnezeu există, Moș Crăciun există, iar sufletelor pure le aduce cadouri de care nu te poți despărți cu ușurință. El, acel cadou primit în mare zi de sărbătoare, va exista pentru totdeauna în suflet și va trebui să mă bucur de el.

De ce mă spovedesc iar public ?! Pentru a spune, pentru a vă spune că, dacă ai răbdare și încredere în Dumnezeu, visurile se pot împlini, iar colindul iubirii îți poate cânta sub brad.

Ce-mi doresc pentru anul ce vine ?! Fericire, liniște și împlinire sufletească. Dacă sunt fericită, am și sănătate și bani și echilibru sufletesc. O fi mult, o fi puțin ceea ce-mi doresc…Eu doar îmi doresc și atât.

Cele rele să se spele, cele bune să se-adune !

LUMINA VIE A IUBIRII DIVINE FIE CU VOI !

Cu tot dragul , aceeași eu, Silvia Urlih.

DACĂ AR FI - Silvia Urlih

Dacă ar fi

să-ți pui în mână

un bob

de umbră-ngălbenită ,

dacă ar fi

să-mi pui sub pași

un strop

de lună luminată,

dacă ar fi

în palma dreaptă

o clipă

sufletul să-mi ții,

în care dintre zările ființei

te-ai urca să mă păstrezi o veșnicie ?

Dacă

în palma stângă

ai ține dorul pentru mine

și

sub pășirea-ți caldă

tu mi-ai simți doinirea,

în care

dintre lumi

mi-ai auzi cântarea,

în care

colț de stea

mi-ai întregi iubirea ?

Dacă

mi-ai auzi suflarea

cum

sufletul ți-l vrea,

dacă

 te-ai legăna în patul plin

cu florile speranței,

în care

din petale

tu

mi-ai afla aflarea,

în care

rădăcină

mi-ai răsădi iar viața ?

În care dintre zările

ființei mele

te-ai urca

să vezi puțin din mine

să ştii mai multe despre mine ?

Silvia Urlih 29.12.2017 

CÂNTĂ-MI CÂNTECUL, IUBITE ! - Silvia Urlih

Ies din mine,

cântu-mi cântă,

clapele din mine-aleargă,

degetele tale blânde

țes acorduri

la pian,

pașii tăi spre mine vin,

zboară

peste lumea largă,

vin

să-ncununăm în ani,

ornicul

din vechiul an.

Ies din mine,

sunt doar suflet,

suflet

decupat din cer,

cerul meu pictat în soare

ți-l ofer

spre găzduire,

îți ofer

și-un strop de rai,

nu păși spre el stingher,

îți ofer

vara din toamnă,

toamna din încărunțire.

Cântă la pian, iubite !

cântul tău

mă plăsmuiește într-un curcubeu

de borangic.

Contopește-mă în singurul cântec ce-l doresc,

apasă lin pe clapele inimii,

să nu o doară durerea atingerii.

Silvia Urlih 19.12.2017

TE AȘTEPT - Silvia Urlih

Te aștept

în lumea mea,

lumea-n care curg izvoare,

îți fac pat

din brazi și paltini,

perna

îți va fi altar,

să nu-mi rupi sufletu-n mii,

să nu-l rupi,

căci,

știi că doare,

fi-mi icoana care plânge,

fi-mi Crăciunul,

ce mi-i dar.

Te scoboară către mine,

căci

mi-e sete

și mi-e foame,

foame mi-e

de-a ta iubire,

fi-mi fântâna

apei vii,

rădăcina

nu mi-o frânge,

fi-mi

cântatul ce m-adoarme,

te așteaptă-un suflet cald,

suflet,

rupt

 de

pribegii.

Silvia Urlih 18.12.2017

AM FOST - Silvia Urlih

Am fost

un trup din piese pierdute,

m-am căutat

în neguri pustii,

m-am strâns din bucățile rupte

s-adun un întreg

din nedrept,

aievea te strig

și te chem,

ecoul pierdut,

se-adună din bejenii

cuprinde-mă-n brațele tale

și…

strâge-mă toată

la piept.

Am fost

vioara

ce și-a dorit să poată cânta,

sunt

vioara

ce știe să-și asculte

balada,

mi-am ascus cântecul în spatele arcușului…

vreau să fiu

vioara

care știe să cânte cântul iubirii…

cuprinde-mă toată la piept !

Silvia Urlih 18.12.2017 

FĂ-MĂ IUBITE, PLOAIE - Silvia Urlih

Poate că-ți sunt

secretul nopţilor tale

în care mă căutai

în albastru opac al lunii,

poate că-mi doresc să strângi pustiul din mine

și să mă reverși în

nopţile tale albe de nesomn,

poate că mă desprinnd din neguri

sub ploaia de stale,

dar,

adună-mă toată în tine,

fă-mă trup din colțul lumii

și luminează alături de mine,

secretul albastru dezbracă-l

şi

prinde-mă goală de goliciunea mea în palmele tale,

iubește-mă

și atât.

Sunt

trupul ce-alunecă-n ceaţă ,

sunt

noapte sub palme de cer,

mă strâng,

mă chircesc ca o floare,

mi-e frică de neguri pustii…

te strig

şi te chem

să m-acoperi cu sufletul tău

ce mi-i drag,

sunt trup de ceață,

fă-mă iubite ploaie,

lasă-mă să-ți spăl rănile.

Silvia Urlih 17.12.2017

ÎMBRĂȚIȘĂM VISAREA NOASTRĂ - Silvia Urlih

Curg ploi din visele unite

şi plouă-a mine,

plouă-a tine,

în fulger ne îmbrăţişăm

ne mistuim în visul mării,
şi tună ceru-a dor de noi,

şi ninge-a tu

şi ninge-a mine,
se scurg dorinţele în lavă,

şuvoi adânc

în pragul serii.

Am fost un vis,

cu nori şi ploaie,

dar soarele e-n răsărit,

mai tună-un pic a toamnă-albastră,

mai fulgeră un gând fugar,
în visuri,

cerul e senin

şi plouă-a soare-n asfințit,
îmi cerne steaua a senin,

îmi cerne toamna

un alt dar.

Alerg

cu verdele din mine,

ninsoarea ninge dinspre tine,

topești ghețarul dintre stânci

și mă arunci

în marea-albastră,
sunt încă vis

cu nor și ploaie,

mi-s lacrima

ce-n dor mă ține,

mi-s cerul viselor albastre,

îmbrăţişăm

visarea noastră.

Silvia Urlih - 17.12.2017

NE LACRIMĂ IUBIREA-N SUFLET - Silvia Urlih

Și eu și tu

suntem plămădiți din spuma iubirii,

și eu și tu

suntem aluatul dragostei eterne,

ne suntem lumină cerului nostru…

eu,

sunt crin alb,

parfumul ce ne-aduce raiul,

tu,

ești mâna ce-l îngrijește

cu apa vie din altar,

ne lacrimă iubirea în suflete,

ne plouă și ne ninge, apoi ne însorește.

Ne suntem

suflete în sihăstrie,

ne-am izolat de negrul lumii

și am fugit în noi.

Întinde brațul iubite!

Ia-mi sufletul și-l mângâie,

dezbracă-l de frică,

îmbracă-l în aripi de fluturi.

Și eu și tu,

ne suntem.

 Silvia Urlih 17.12.2017

ÎNTR-O LUME FĂRĂ MINE - Silvia Urlih

În arcul serii ce coboară,

la pieptul

roșului amurg,

mă contopesc în lava caldă,

urc

şi cobor

pe-un creştet verde al muntelui

pierdut în mine,

ca luna ce se pierde-n șoaptă

și-adoarme între două vise,

în ziua ce-a trecut ca vântul

în ziua

care plouă-a mâine.

Mă simt

captivă-n visul meu,

o conturare-a dimineţii,
mă frâng în umbră

printre gratii,

și

mă răpesc din visul zilei,

sunt o bucată dintr-o lume

iluminată în culoare,

sunt aruncată-n visul zilei,

printre zăbrele ruginite,

într-o lume,

fără mine.

Mă simt legată-n zaua zilei,

sunt prinsă-n lanţul de trăire,

să fie-anostă amăgire ?

sunt zi și umbră,

și

visez…
știu,

noaptea e lăcaşul vieţii,

e lumea visului

ce doare.

Silvia Urlih 15.12.2017

ȚI-E FOAME DE IUBIRE - Silvia Urlih

Mă sorbi

în dimineţi și nopți târzii,

mă urci şi mă cobori

în tine,

mă mângâi

ca un ecou îndepărtat,

în rouă mă prefaci

apoi mă sorbi,

ca pe un vals

în sala aşteptării

mă asculți

și mă dansezi,

ca o iubire ce-o să fie.

Îmi sorbi cuvintele,

ți-e foame de iubire,

ți-e foame și ți-e sete,

ești flămând,

la masa din altar

ai vrea să-ți ostoiești trecutul,

ai vrea

să mori puțin,

apoi să reînvii,

ai vrea

să îmi săruți pământul ce îl calc,

ai vrea

să îți fiu soare,

să-ți fiu cânt.

Mă sorbi

ca pe un cântec pe care l-ai uitat,

m-asculți

și nu te saturi

de-ascultări

ai vrea

să-mi fii arcuș,

eu,

o vioară ce și-a uitat solfegiul

pe masa prăfuită,

ai vrea

să fim un cântec,

să fim un noi,

să nu-ți mai cânți doinitul

pe singure cărări.

Silvia Urlih - 14.12.2017

MELODIA IUBIRII - Silvia Urlih

Sunt melodie,

o melodie

scrisă

cu legile iubirii

pe portativul roșu,

pe inima ce tremură

a venire.

Captive,

notele se zbat,

se zbat cu aripi ce vor

să iasă,

să te îmbrățișeze.

Ești dirijor,

cunoști muzica .

Cântă-mă,

fă-mă să vibrez a vioară,

eliberează notele

din captivitatea portativului înroșit

de lacrimi sângerii.

Cântă-mă vals,

cântă-mă a iubirea

ce va să fie.

Mânuiește cu delicatețe bagheta magică,

rescrie cu iubire melodia iubirii.

Silvia Urlih 14.12.2017