De ce
mă tulburi iarnă
cu geruirea-n seară,
de ce
îmi intri-n suflet
cu gheață și ninsori,
de ce
nu îmi mai lași
o vară
și-nc-o vară,
aș vrea cu primăvara să fim
două surori.
Nu îmi mai strecura
fulgi de zăpadă-n suflet,
mai lasă-mă o clipă
să simt
căldura-n floare,
mai dă-mi o licărire din soare,
nu-mi fi
plânset,
mai vreau
să fiu copil,
nu vreau
să fiu ninsoare.
Mai lasă-mă un an, sau, poate o secundă,
nu mă cerni cu geruri, nu mă pecetlui,
hai, fă-mă un cadou și leagă-mă în fundă,
mai lasă-mi tinerețea, nu mă încărunți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu