joi, 12 iulie 2018

IUBIRE FĂRĂ ZEROURI - Silvia Urlih


Cum să cred
că cerui-verde
iar câmpia e albastră,
cum să cred
că luna-i neagră
și că soarele e alb,
cum să cred
că o livadă
poate crește într-o glastră,
cum să cred
că negru-i negru
și colindu-i fără d`alb ?

Cum să cred
că-n nemurire
ne-ngropăm fără iubire,
cum să cred
că-n lumânare
arde flacără de gheață,
cum să cred
că-n nedreptate
totul e fără durere,
cum să cred
că soarele
naște fără dimineață ?

Cum să cred
că în durere
nu sunt lacrimi fără spini,
cum să cred
că-n fericire
ne-mbătăm fără să vrem,
cum să cred
că floarea crește într-un lan
fără ciulini,
cum să cred
că-n suferință
avem tot ce nu avem ?

Dar eu cred în nemurire și-n iubire fără tiv,
cred în suferința care te înalță peste nouri,
cred că fericirea vine când nu-ți ești un distructiv,
cred că doar iubirea ți-este, iubire fără zerouri.
Silvia Urlih 11.07.2018


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu