duminică, 8 iulie 2018

MĂ IARTĂ SOARTĂ - Silvia Urlih




Mă iartă soartă
că în zori
nu am văzut că-i dimineață,
nu mi-am văzut drumul spre seară,
de ceață
m-am împiedicat,
m-am amăgit cu mustul vremii,
pelinul
îmi era dulceață,
prin pleoapa plină de-ntuneric
nu am văzut
ce mi-a fost dat.

Mă iartă inimă
că-n plâns
te-am înecat adeseori,
de soartă nu am ascultat
și am pășit
printre ciulini,
de lună-ades m-am agățat
și n-am știut
că printre sori
nu sunt doar flori de trandafir,
fără de floare
și de spini.

Mă iartă viață
c-am greșit
când în pădure m-am ascuns,
credeam
că florile de tei
mă vor trezi din amorțire,
credeam
că-n frunzele de brad
îmi voi afla un alt răspuns,
m-am înșelat
când n-am crezut
că-s doar iubire din iubire.
Silvia Urlih 08.07.2018



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu