Mai caută-mă o secundă,
căci
eu în clipă m-am ascuns,
tu
toamna mea cu frunze-albastre
și cu înghețuri
argintii…
nu mă predau iernii ce-așteaptă
să-i dau în grabă
un răspuns,
mai stau
pe banca vieții mele,
mai stau
cu strugurii din vii.
Mai caută-mă o secundă,
tu,
cel ce anii mi-i tot strângi,
clipa în care sunt pitită
mai are mult
de numărat,
eu
tot alerg spre tinerețe,
tu
spre iernire mă alungi,
eu
număr anii ce-or veni,
tu-mi spui
c-aproape s-a gătat.
Tu,
toamna mea ce-n mine crești
și-ți simt albastru
în genunchi,
mai caută-mă printre valuri,
căci
valul mării mă tot urcă,
mai caută-mă și-n pădure,
căcit
toamnele
le-am strâns mănunchi,
mi le-am înmănunchiat copac,
copacul meu
ce-ncet se culcă.
Silvia Urlih 02.07.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu