Undeva,
la o fereastră,
plânge-o lacrimă de mamă,
plânge…
plânge și își simte râurirea că o doare,
lacrima se scurge-n lacrimi …
râul
nu îl ia în seamă
înflorește râu-n floare,
înflorește și înfloare.
Undeva,
la o fereastră,
lacrimă o-nlăcrimare,
în șuvoaiele-i de doruri lasă urme pe obraz,
cere-o rază ca să scrie …
cere-o rază de la soare,
scrie,
scrie lacrima și plânge,
ca să uite
de necaz.
Undeva,
la o fereastră,
scrie-o mamă o scrisoare,
împletește-nlăcrimări,
din cuvinte face râu,
dor
și gând
și vorbe mute
curg din sufletul ce-o doare,
lacrima o-mpăturește,
dar
din scris
își face brâu.
o lacrimă izvorâtă din suflet de mamă sapă adânc… și sufletul
și inima și chipul
Silvia Urlih 9.10.2016
