O NOUĂ REVEDERE - Silvia Urlih

 

O frunză,

o carte,

o bancă părăsită,

o amintire uitată

sub un copac umbros,

un zâmbet,

un plâns,

o viață urgisită,

o ultimă colindă scrisă

de-un albatross.

 

Un pas peste-amintiri,

un cer înnegurat,

un mers peste păduri

și

printre înfloriri,

o trecere prin vremi

de care am uitat,

o alergare-n noapte

spre alte noi

treziri.

 

O umbră neumbrită,

un mac printre ciulini,

ecoul care-mi cântă

sortitul

la ureche,

o sângerare dulce

rămasă

printre spini,

o nouă revedere

cu sufletul pereche.

Silvia Urlih 25.09.2020

MAI DOARE CÂTE-O CRUCE - Silvia Urlih

                        Mai doare un cuvânt,

mai doare-o amintire,

mai doare un suspin ,

mai doare câte-un plâns,

mai doare o cădere de stea

în amurgire,

mai doare sacu-n care durerile

s-au strâns.

 

Mai doare câte-o cruce…

ce grea îmi pare-acum,

mai doare câte-un gând

ce se mai răzvrătește,

mai doare câte-o lacrimă

ce se transformă-n scrum,

mai doare câte-o floare

ce-n toamnă înflorește.

 

Mai doare câte-o toamnă

ce nu se regăsește,

mai doare câte-un câmp

ce singur iar se vede,

mai doare câte-o frunză,

de jos iar se privește,

mai doare câte-un dor,

ce-n dor se vede verde.

 

Mă doare câte-un cântec

ce-i gând în gândul meu,

mă doare fericirea

ce-mi strigă a chemare,

mă doare-n zori iubirea

de Dumnezeul meu,

mă doare închinarea

și crucea din altare.

Silvia Urlih - 22.09.2020

IUBITE, AUZI CUM CÂNTĂ FRUNZA ? - Silvia Urlih

Iubite,

auzi cum cântă frunza-n ram

și cum cocorii te tot cheamă?

Auzi cum râul plânge între maluri

și te așteaptă-n asfințit ?

Când ai plecat,

mi-ai pus sărutu-n palme,

dar l-am lăsat în vamă,

când te întorci,

să-l iei în brațe și să-i spui:

bine te-am regăsit.

 

Iubite,

îți plânge sufletul

de-atâta depărtare,

îmi spui de mii de ori

că dor îți e de mine

și ce mult mă iubești,

și eu și tu am înțeles

că depărtarea doare,

dar,

ne vom fi din nou ,

pe cer aștrii cerești.

 

Iubite,

distanța ne desparte,

dar

ne transformă-n munte,

câmpiile ce-am fost,

ne-mbracă-n ziua verii,

iubirea ta mă  leagă,

iubirea ta,

n-a încetat să-mi cânte,

iubirea ta ne duce

spre infinitul serii.

Silvia Urlih - 18.09.2020

DĂ-MI DOAMNE PUTERE ! - Silvia Urlih

 

Dă-mi Doamne putere să pot ca să iert,

dă-mi Doamne putere să pot să-nțeleg,

dă-mi Doamne putere să nu-mi fiu deșert,

dă-mi Doamne o cruce să știu că-s întreg.

 

Dă-mi Doamne putere să-mi fiu în lumină,

dă-mi Doamne putere  să-mi fiu un copac,

dă-mi Doamne putere să-mi cânt în surdină,

crucea din mine să-mi spună când tac.

 

Dă-mi Doamne putere să-mi fiu frunză-n ram,

dă-mi Doamne putere să-mi fiu  pom în crâng,

dă-mi Doamne putere să-mi fiu ce eram,

dă-mi Doamne putere să râd și să plâng.

Silvia Urlih - 15.09.2020

TU MĂ PICTEZI - Silvia Urlih

 

Dacă m-ai picta pe o frunză , cum mi-ar fi ?

Dacă m-ai picta pe un munte, cum m-ar fi?

Dacă m-ai picta pe un spic, cum mi-ar fi?

Dacă m-ai picta pe o floare, cum mi-ar fi?

 

Tu mă pictezi

în zori de zi

cu zâmbet,

tu mă pictezi

 în miez de noapte

 cu iubire,

tu ,

cu iubirea ta

îmi ștergi plânsul din plânset,

tu mă sădești grădină

să-mi fiu iar

înflorire.

 

Tu mă pictezi

 pe frunză

să-nverzesc,

tu mă pictezi

pe munte,

ca să cresc,

tu mă pictezi

pe spic de grâu,

ca să rodesc,

tu mă pictezi

pe floare,

cu floarea să-nfloresc.

 

Tu mă pictezi

pe viață,

cu viața

să îmi fiu,

tu mă pictezi

pe nori

cu cerul azuriu,

tu îmi pictezi destinul,

 soarta s-o resciu,

tu mă pictezi în toamnă

și-mi spui

că nu-i târziu.

Silvia Urlih - 13.09.2020

SĂRUTĂ-MĂ ULTIMA OARĂ - Silvia Urlih

Sărută-mă ultima oară,

mai pune-mi lumea

sub picioare,

sărută-mă

și nu-mi mai spune

că m-ai iubit

și ți-am fost dragă,

sărută-mă ultima oară

și spune-mi

că nu mă mai doare,

spune-mi acum că viața noastră,

în viață,

nu ne-a fos doar șagă.

 

Sărută-mă ultima oară

da-n despărțire

să nu fim.

Noi

nu ne-am fost întregul nostru,

să ne fi fost

doar o urzeală ?

Noi

nu ne-am fost în viața asta

decât finalul

unui film ?

Ne-am  fost în viața asta moartă,

iubirea albă-n zori de seară ?

 

Sărută-mă ultima oară

și-n sărutare

să mă simți,

să nu mă uiți

în adormire ,

când te trezești,

să fim iar doi,

sărută-mă ultima oară,

sărutul

să-l ascunzi în munți,

sau

pune-l într-o frunză verde

și-mbrățișează-mă apoi.

Silvia Urlih - 07.09.2020