AM ALERGAT LA MARE- Silvia Urlih

 

Am alergat desculță

prin colb

sau piatră tare,

când m-am rănit de-un ciot,

sau de un spin răzleț,

când bine nu mi-a fos,

am alergat la mare,

să-mi spele gândul ,

ascuns în săculeț.

 

Am alergat la mare,

să-mi spele necuprinsul,

să mă îmbrace-n soare,

și-n luna necernită,

am alergat la mare

să-mi spună ce-i sfârșitul,

să-mi spună

că de mâine,

nu voi mai fi rănită.

 

Am alergat la mare,

cu valul să mă-nvălui,

să mă-ncunun cu spuma

și cu albastrul ei,

să mă sădesc pământ

cu cheia să mă-ncui,

să ies vie din mare

și plină de idei.

Silvia Urlih - 06.07.20322

IERI ȘI AZI - Silvia Urlih

 

Azi, m-am trezit din somn adolescent,

Azi, am înțeles că totu-i trecător,

Azi, am înțeles că totul e transced,

Az,i nu mai doare dorul ce-a fost dor.

 

Acum, eu îmi sunt soare și lună peste râu,

Acum, îmi sunt pădure care foșnește-n gând,

Acum, îmi sunt lumină și acatist la brâu,

Acum, îmi sunt fărâma ce-aleargă pe pământ.

 

Am fost floare strivită de umbre și-amăgiri,

Am fost o floare ce s-a uscat pe câmp,

Am fost dor și iubire și multe rătăciri,

Am fost, rază de soare pierdută în răstimp.

ps. în poze, diferență de 10 ani.

01.07.2022