ESTE PENTRU CĂ - Silvia Urlih

Când plouă peste râu

cu apă de izvor,

plouă cu nemurire

și cu tăceri nespuse,

plouă cu nori ce-și plâng

în palme al lor dor,

plouă cu nopți

și zile

și oameni fără vise.

Când plouă peste lacuri

cu lacrimile mele,

când plouă peste mări

cu lacrimile noastre,

este că-n nouri luna

nu se mai vede-n stele

și că noi,

omenirea,

ne-am răsădit în glastre.

Când plouă peste mine

cu nori

și cu zăpadă,

când plouă peste tine

cu grindină și flori,

este pentru că-n noi,

soarele vrea să vadă,

dacă ne-om fi vreodată

un răsărit de zori.

Silvia Urlih - 26.05.2020

MĂ DOARE DEPĂRTAREA - Silvia Urlih

Iubite,

mă doare depărtarea

ce ne-a tăiat de noi,

mă doare primăvara

ce ne-a înstrăinat,

mă doare depărtarea

ce ne-a ascuns în ploi,

mă doare-n nopți tăcerea

ce pacea ne-a furat.

Iubite,

mă doare ziua-n care

tu nu-mi ești lângă mine,

mă doare câmpul verde

ce-a înverzit în șoapte,

mă doare că nu-mi ești

și nu-ți sunt lângă tine,

mă dor cuvintele,

ce mi le spui în noapte.

Iubite,

mă doare depăratea

ce ne-a înstrăinat,

știu, ne iubim în taină,

dar  taina asta doare,

aș vrea să-mi fii sămânță

și grâu nesecerat,

aș vrea să nu mai doară

și s-alerăm sub soare.

Pandemia coronavirus, a prins multe cupluri departe, în colțuri de lume.

Și el și ea, suferă.

Silvia Urlih 21.05.2020

CE AM ÎNVĂȚAT DIN ASTA ?- Silvia Urlih

Și,

a venit pandemia,

ne-a izolat,

ne-a trimis spre noi înșine,

ne-a trimis pe fiecare

în propriile noastre carapace,

în propriile noastre colivii,

în care oricum ne închisesem

și ne autoizolasem.

Și,

a venit pandemia,

ne-a pus botnițe,

ne-a luat libertatea de mișcare

și de exprimare,

ne-a fugărit

spre propriile noastre angoase,

ne-a închis și mai mult

în noi înșine.

Și,

a venit pandemia,

și,

va trece pandemia,

și,

puțini vor fi cei care

au învățat ceva

din această lecție univerală

de viață.

Ce am învățat eu din asta?

Am învățat ceea ce știam deja.

Îți ești singur la rău.

Dumnezeu e pretutindeni,

mai ales la tine-n suflet.

Nu-L căuta în afara ființei tale.

Am mai învățat că doar mama natură

îmi este cel mai bun prieten,

că pomii pot rodi oricum

că ploaia oricum ne va fi binecuvântare.

Ce am învățat eu ?
Am învățat că oamenii sunt răi,

că fiecare este pe cont propriu,

că frica îți poate fi indusă cu ușurință,

că legea poate fi eludată de inconștienți.

Am învățat

că libertatea de mișcare e mirifică,

am învățat cât de minunat este

să poți respira fără mască

și cât de plăcut este să te știi LIBER.

Silvia Urlih - 19.05.2020

AM PLÂNS ÎN MINE - Silvia Urlih

Am plâns

și am urlat în mine,

nu am avut curaj să îmi arăt ce simt,

și nici să le arăt ce simt,

am plâns

și am ales să-mi închid în mine plânsul,

n-am avut curaj să îmi arăt

și să le arăt

durerea și sensibilitatea.

Am plâns în mine și cu mine,

până când am învățat să plâng,

am plâns în mine,

pentru că am vrut să le arăt

că nu-mi pasă de părerea lor

și cât de puternică sunt.

Am plâns în mine,

pentru că aveam impresia că

a plânge în văzul lumii

e semn de slăbiciune.

Am plâns în  mine

până când am învățat

să mă iubesc ,

să mă respect

și să mă prețuiesc.

Am plâns în mine,

până am învățat

să nu-mi mai pese

de cei care mă văd plângând.

Acum plâng în văzult tuturor,

vreau  să le arăt că-mi pasă,

că mă doare

și…

 Doamne , ce bine e când plângi

pe umărul cuiva !

Am plâns în mine și cu mine,

până când am învățat să plâng

fără să-mi mai pese de ceilalți.
Am învățat să mă iubesc.
Oare m-am redescoperit ?!

Silvia Urlih 17.05.2020

A trăi-trăire-63 - Silvia Urlih

Astăzi, după 60 de zile de autoizolare, am ieșit la plimbare fără declarație și fără teama că aș putea fi oprită de vreo patrulă a poliției care să-mi găsească cine știe ce hibe. Doamne. ce bine m-am simțit în libertate ! În aceste 60 de zile, am avut impresia că mor încet și că nu-mi mai reveni vreodată. Am înviat ! Sunt liberă !

Am fost în parc. În sfârșit am ieșit la plimbare și nu la cumpărături ( pe declarație nu puteam scrie că merg să mă plimb). În sfârșit am putut respira ! Simplul fapt că nu mai sunt constrânsă, mi-a redat cheful de viață.

Mi-e foarte bine cu mine însămi și la mine acasă, dar ce mult mi-a crescut stima de mine acum, când pot să ies din casă și să merg unde mă duc pașii, fără o anumită destinație,cât de mult mi-a crescut încrederea în mine !

Pe străzi dar și în parc, lume puțină și responsabilă. S-a respectat distanțarea socială. 

Doamne, ce dulce-i libertatea ! Doamne ce fain este să nu dai cu subsemnatul nimănui și să faci doar ceea ce te binedispune și-ți face bine!

Poate că starea asta de bine vine și din faptul că „ am avut voie” să ies la plimbare cu o prietenă dragă sufletului meu, trecută de 65 de ani (persoanele de peste 65 de ani erau obligate să iasă din casă doar între anumite ore) ?!

Cine știe… cert e că azi am simțit că am renăscut.... (pentru a câta oară, nu mai contează )

Acum prețuiesc de mii de ori mai mult LIBERTATEA! PREȚUIȚI LIBERTATEA DE A FI VOI ÎNȘIVĂ !

fragment din cartea „A trăi-trăire” - Silvia Urlih

A trăi-trăire- 62- Silvia Urlih

Doamne, că mici mai suntem noi, românii, în lumea asta mare ! Asistăm la al 3-lea război mondial între marile puteri. De fapt, nu doar asistăm, ci trăim pe pielea noastră acest război biologic și din nefericire, suntem victime colaterale. Ei se luptă între ei, noi murim cu zile de frică, de teama zilei de mâine și sper să nu ajungem să ne dăm în cap unii altora de foamete.

Statele Unite prin președintele său Donald Trump cere compensații Chinei pentru daunele aduse. Cică China a creeat acest virus și l-a răspândit în întreaga lume prin locuitorii săi. Ei știu care e adevărul.

Da, S.U.A. cere despăgubiri. Pe noi, cei care trăim aceste vremuri de răstriște și asistăm neputincioși la căderea econimiei, cine ne va despăgubi ? Cine ne va da viața înapoi ? Cine ne va reda încrederea în noi și în visurile noastre ? Cine ne va putea vindeca de frica în care încă trăim ?

Dragii mei, înțelegeți că doar cei puternici vor rezista acestei pandemii universale.

Fiți puternici și nu vă dați voie să vă îmbolnăviți. Frica scade sistemul imunitar, iar un system imunitar scăzut vă va predispune la tot felul de boli, inclusive COVID. Nu vă lăsați influențați de frică. Am trecut noi și prin perioade mai grele. VOM ÎNVINGE !

fragment din cartea „A trăi-trăire”- Silvia Urlih

A trăi-trăire- 61 - Silvia Urlih

Oamenii cumsecade au devenit mai cumsecade, iar ticăloșii au devenit mai ticăloși, după „pandemia” asta și după aceste două luni de autoizolare.

Cine a avut de învățat ceva a învățat, cine nu, NU. Păcat... mare păcat de sacrificul făcut.

Jocurile sund deja făcute. Stai acasă și „super-distrează-te”… că așa ne îndeamă reclamele de pe tv.

Stăm ca fraierii închiși în case, în vreme ce membrii Iluminaților fac scenarii macabre. Ne vor exterminați. Cel mai puternic rezistă. Ne vor vaccinați cu cip-uri, pentru a ne verifica. De aceea nu avem voie să fim mai aproape de un metru. Dacă am sta în grupuri mai mari de 3 persoane, nu ne mai pot controla.   

Dacă ar fi să mă vaccineze OBLIGATORIU, eu aleg să mă retrag în munți, să fiu sihastră. Voi fugi din și de  lume.

Am obosit să mă las manipulată de frica pe care autoritățile mi-o tot inoculează zilnic.

Din nefericire, „negrul”, „întunericul”, în aceste zile  primează. Frica de COVID 19 , ne este inoculată cu pipeta, zilnic.

Nu cred în acest COVID ! Este doar o nouă gripă, cu o altă tulpină. Dacă ai un sistem imunitar puternic, ești doar un simplu purtător, fără nici un fel de reacții. De ce autoritățile îi internează pe cei asimptomatici ? Ce se urmărește ?

Nu renunț încă la a evada din lumea asta, pentru că sunt o luptătoare.

fragment din cartea „A trăi-trăire”- Silvia Urlih 

A trăi-trăire-60 - Silvia Urlih

Abia aștept să scap de declarația asta tâmpită pe care să o completez ori de câte ori ies din casă (chiar și când merg să arunc gunoiul, sau să mă plimb în jurul blocului).

Abia aștept să pot ieși din casă atunci când vreau și să merg acolo unde vreau, fără a mai fi nevoită să dau cu subsemnatul și să semnez pe proprie răspundere că merg la cumpărături la hipermaketul din aproprierea casei (altă motivație sinceră nu am).

Vreau aer ! Vreau mișcare ! Vreau să pot sta fără frică pe o bancă în parc și să admir florile. Vreau să merg la râul Săsar unde își duc viața rățuștele pe care săptămânal mergeam și le hrăneam (băimărenii știu la ce fac referire).

Vreau să pot îmbrățișa pomii ! I-am văzut din fereastră cum au înflorit, cum au înverzit și acum deja dau rod.

Voi continua să respect legea: cu masca pe fățucă, (deși mă sufocă), cu mănuși de latex pe mâini și voi respecta distanțareea socială.

În toată perioada asta de autocarantinare forțată, nu am făcut altceva, decât să mă gândesc la ce aș mai putea face de mâncare. Și, cum lipsa de activitate și poftele m-au copleșit, cântarul m-a dezamăgit. Deja am luat 3 kg. ..de la 57 la 60 kg, e ceva. La vârsta mea 61 de ani, de aceste 3 kg. voi scăpa foarte greu…poate cândva pe la sfârșitul verii.

Îmi vreau libertatea de mișcare înapoi! M-am săturat de stat în „închisoarea” casei mele.

Vreau să trăiesc, oameni buni ! Vreau să trăiesc ! Nu mă sperie pe mine un virus gripal. Știi tu… ce ți-e scris în frunte ți-e pus. De-o moarte moare omul. Ceea ce am trăit în ultimile aproape două luni, aproape că m-au dus în pragul disperării. Norocul meu că sunt optimistă și că văd mereu viața în roz.  

Am ajuns să număr zilele eliberării și a libertății mele, precum soldații . AMR șapte zile. Vinerea viitoare 15.05.2020, voi fi LIBERĂ !!!

fragment din cartea „A trăi-trăire”- Silvia Urlih

TRĂIEȘTE ! - Silvia Urlih

Îmi curge timpul prin clepsidră,

clepsidra-mi strigă a trăire,

îmi curge cerul printre lacrimi,

iar lacrima mă oblojește,

îmi curge printre lacrimi timpul

și parc-aș fi

în nemurire,

îmi curg pădurile prin trup

și toate-mi spun în cor :

TRĂIEȘTE !

Îmi curg câmpiile prin palme,

iar palmele îmi sunt rănite,

îmi curge râul printre tâmple,

iar gându-mi spune că trăiesc,

îmi curge lacul printre ochi,

iar ochii-mi sunt

vise ursite

îmi curge printre plete noaptea,

dar ziua-mi spune

să iubesc.

Îmi curge printre nori natura

și mi se plânge că o doare,

îmi curge dintre pleoape plâns,

iar plânsul

mi-e descătușare,

și mor, în fluvii de cuvinte,

cuvinte în încătușare,

îmi curg lacrimi de neputință…

sunt printre nori

o mică boare.

Silvia Urlih - 15.05.2020

A trăi-trăire- 59 - Silvia Urlih

„Ai mare grijă de organismul tău! Dacă sufletul se simte strivit de prea multă muncă, de atâta dăruire altora, de atâtea umilințe, nedreptăți și manipulări emoționale, corpul va reacționa și în consecință… va evada în boală.

Când ai gânduri sănătoase și optimiste, trupul îți va fi în armonie cu creierul și cu sufletul.

Foarte important ! Orice s-ar întâmpla, nu renunța la ceea ce-ți dorești cu adevărat. Pot fi unii care vor încerca să te descurajeze și să te oprească dun drum. Nu-i asculta. Ascultă-i doar pe cei care cred în tine și te susțin să ajungi acolo unde îți dorești.

Nu te mai tot gândi la ceea ce a fost , dar nici la ceea s-ar putea putea întâmpla. Trăiește viața cu prezentul ei. Savurează fiecare clipă. Iubește cu tot sufletul. Ce va fi, va fi. Contează ce se întâmplă acum și azi.” Asta am scris eu cândva.

Știi ce ar trebui să faci ?! Râzi !!! Fă haz de necaz ! Râzi și renunță la măștile pe care cei din jur te-au determinat să le porți. ( nu mă refer la măștile de protecție anticovid pe care suntem obligați de lege să le purtăm).

A venit ! A venit momentul când planeta s-a oprit în loc. A stat timpul, stăm și noi. Avem vreme să ne reorganizăm prioritățile privind viața noastră. Îl judecăm noi pe COVID-ul ăsta, dar habar nu avem cât de mult bine ne-a făcut. Ne-a luat pe toți prin surprindere. Cine și-ar fi închipuit vreodată că o întreagă lume va fi paralizată ? Al trei-lea război mondial ? DA !

Sper să conștientizezi și tu, om drag, că tu trebuie să-ți fii prioritar. Înțelege om drag că dacă ție nu îți este bine, nici celor din preajma ta nu le va fi bine.

Deși sunt o optimistă de când mă știu eu cu mine însămi, nu cred că mulți dintre cei care trăiesc aceste momente, vor înțelege că el ca și om își este prioritar. Cred că vor fi foarte puțini cei care au înțeles de ce planeta s-a supărat pe noi și vrea să ne dea o lecție. Îmi doresc să mă înșel, dar… viitorul ne va confirma.

Silvia Urlih - fragment din cartea „A trăi-trăire”

Vrei să fii o victimă, sau un învingător ?! - Silvia Urlih

Dragilor, anxietatea, depresia este de fapt imposibilitatea de a visa şi a-ți asuma „riscul” de a-ți construi un viitor.Tocmai de aceea trebuie să lăsaţi în urmă trecutul, oricât de frumos sau traumatizant a fost. Nu vă lăsați dezamăgiţi de prezent şi indiferent de efort, continuaţi să vă clădiţi viitorul.

Visați și apoi transpuneți-vă visul în realitate. Îți lipsește motivația ? E doar o părere de-a ta. Cea mai puternică motivație îți este să trăiești, îți ești tu.

Atunci când îți vine să plângi, plângi, căci plânsul va diminua tensiunea psihică.

Cândva, când eram în pragul disperării, preotul meu duhovnic mi-a spus să-mi strig durerea către divinitate. La început am crezut că face mișto de mine, dar el a închis uşa bisericii, pentru ca  nimeni să nu mă deranjeze, m-a condus în faţa altarului şi mi-a spus să-i vorbesc Domnului meu despre tot ceea ce mă împiedică să fiu fericită. „Strigă-ţi durerea şi neputinţa, urlă dacă simţi că aşa trebuie să faci, lasă totul să se spele în lacrimi şi răspunsul Lui nu va întârzia să apară." I-am urmat sfatul şi credeţi-mă că o parte imensă din povara ce-mi apăsa sufletul, a rămas pe veci în acea biserică.

 Am ajuns acasă și i-am scris (în miez de noapte) o scrisoare, Dumnezeului meu. Chiar și eu am rămas uimită și șocată de ceea ce am citit dimineață. Au ieșit la suprafață zeci de dureri pe care le-am încuiat în străfundul sufletului meu, fără a le fi vindecat.

Eu cred cu toată suflarea și simțirea că Dumnezeu m-a ascultat şi a risipit norii ce-mi întunecau orizontul și viitorul.

Poţi să mergi la cel mai bun psiholog pe care să-l plătești cu bani grei. El nu te poate ajuta dacă nu te ajuți tu însuți și dacă nu ai alături de tine pe cineva care să-ți înțeleagă trăirile.

La ce bun să te lași purtat de boală în boală ?!

La ce-ți folosește să-ți ucizi visele ?

Ție nu-ți folosește la nimic, dar altora le dai satisfacție. Vrei să fii o victimă, sau un învingător ?!

fragment din cartea „A trăi-trăire”- Silvia Urlih

PLANETA SE ROAGĂ DE NOI - Silvia Urlih

Auzi cum planeta ne roagă

să o mai ținem vie,

auzi cum planeta ne roagă

s-o ținem întreagă,

auzi cum planeta ne roagă

să înțelegem că știe

ea știe

că noi

ne-am uitat pe noi…

și se roagă.

Tu vezi cum planeta

își plânge în palmele-i roase,

tu vezi cum planeta

a obosit

să ne roage-n tăcere,

tu vezi  cum planeta

aleargă

prin vremi nămoloase,

tu vezi cum planeta de noi încă trage…

și-i e a durere.

Auzi cum planeta în pumni iar își plânge,

auzi cum se roagă-n genunchi printre nori,

tu vezi cum planeta se șterge de sânge,

și cum ne vrea iar în mănunchiuri de flori.

Silvia Urlih 01.o5.2020