SUNTEM DOAR VIS - Silvia Urlih

Suntem doar vis

cu nori şi ploaie

când soarele răsare-n noapte,
îmi tună uneori,

da-n fulger

se mistuie tot gândul meu ,
în vis,

mi-e cerul a senin,

mă plouă soarele cu stele,
se cern petalele-a visări

din visul meu

în visul tău

Vin ploi

din visele-amândouă

şi plouă-a mine,

plouă-a tine,
se scurg dorinţele din noi

şuvoi adânc

în pragul serii,
sub fulger ne îmbrăţişăm,

ne mistuim în visul nostru
şi tună ceru-a praf de stele

şi ninge-a tu

şi ninge-a mine.

Sunt

pe poteca verde-a vieții

ninsoarea visului din tine,
din țurțure mă sorbi zăpadă

şi lacrimă dorința-n tine,
sunt doar un vis

cu nor şi ploaie

prin visul tău ce ninge-a alb,
sub cerul viselor albastre

îmbrăţişăm

visarea noastră!

Silvia Urlih - 20.01.2019

FĂ-MĂ SĂ-MI FIU PENTRU TINE- Silvia Urlih

Se cern clipe pierdute,

secundele plâng,

iar

ora ce-a fost

te aşteaptă,
adună frânturile din mine,

refă-mă din piatră

iar suflet,

culege-mă dintre scaieți

şi plouă cu soare în mine,

lipeşte-mă 

din bucăţile rupte,

lipeşte-mă cu lutul din tine
şi pune-mă-n candela ta,

fă-mă lumină 

să-ți lumin,

fă-mă să-mi fiu,

pentru tine.

Mi-s ziua pierdută

în norul ce-am fost,

eclipsă e-n sufletul meu,

mă plouă cu ieri

în ziua de azi,

dar mâine

poate că soare va fi…

sau,

vino ca soare în ziua de ieri,

iar norii

goneşte-i din mine.

Fă-mă un azi din ieri -ul pierdut

să fiu un azi

și un mâine

pentru tine !

Silvia Urlih 0 20.01.2019

ETERNA ETERNITATE - Silvia Urlih

Sunt cuvâtul

din glasul fierbinte

ce arde cu ţipăt surd,

coboară şi pică

alene

pe nisipul

din şoapta apusă în tăcere.

Sunt secunda eternului

ce soarbe eternul

prin porii

eternei dorințe

de supraviețuire

în jungla eternei

iubiri a zilei cu noaptea.

Sunt ziua de azi

pe ieri l-am pierdut
adună-mă-n azi

şi fă-mă un mâine,
repară-l în azi

pe ieri cel pierdut
şi du-mă în ziua de mâine …

pe mine

cea de ieri.

Silvia Urlih - 20.01.2019

DOAR O SECUNDĂ - Silvia Urlih

Sunt o secundă din marea de ore,

sunt singură-n clipa fierbinte

a clipei

ce încă mai zbate a trăire,

sunt ploaia zilei de mâine

când culorile zilei,

se-ating

pe buze de-amurg.

Sunt ziuă !

Ooo !

ce albă minune!

Sunt cununa de raze

ce seara se-ncunună

cu-albatrul târziului din mine.

Pe buza amurgului

mă voi stinge în tăcere,

așa cum am venit.

Sunt doar o secundă din marea de ore a infinitului.

Silvia Urlih - 20.01.2019

SPERANȚĂ - Silvia Urlih

Ieri,

cineva mi-a bătut ușor

la ușa sufletului.

Mi-a spus :

sunt discul apusului de soare,

umbrelă sunt

la ochii-ți obosiţi.

Te doare roşul apusului din soarele tău ?

Să nu te mai doară.

Eu am venit

să-ți fac din asfințit

un răsărit.

Ieri,

cineva s-a coborât

ca șoapta în malul tăcut al lumii

și mi-a scris cu răsăritul,

curcubeul ce l-am visat.

Mi-a spus în cuvinte mute

că am ajuns

la malul vremii de mult visate.

Candela cuvintelor moarte

s-a stins,

dar s-au aprins,

literă cu literă,

în mâlul gândului meu,

candele de speranță nesperată.

Silvia Urlih - 20.01.2019