luni, 31 august 2020

Ascultă-ți instincul - Silvia Urlih


     Instinct, feeling, simțire, gângire logică, analiza situației, influețarea celor din jur … Ni se întâmplă atâtea lucuri imprevizibile în viața asta și suntem obligați să luăm decizii imediate…. Ce facem în situația dată ? Cum știm să luăm cea mai bună decizie ? Greu de aflat, dar, ce s-ar întâmpla dacă am începe să ascultăm ceea ce ne spune intuiția noastră?

Intuiția îți spune să faci într-un anume fel, gândirea , analiza, îți spune să faci exact opusul. 

Ce alegi ?

Cum ne-ar fi dacă în loc să analizăm și să ne amăgim, am risca și ne-am asuma responsabilitatea binelui, poate chiar  pe termen lung, ascutându-ne intuiția ?

Ni se întâmplă să trebuiască să luăm o decizie oarecum vitală și alergăm la prieteni sau specialiști pentru sfaturi.

Cum ne-ar fi dacă nu am mai căuta în exterior sfaturi ? Cum s-ar schimba viața noastră atunci? În bine sau în rău ? Dacă e de bine, e meritul nostru, dacă e de rău, e vina lor.

Nu-i așa că ne e bine când avem un vinovat pentru „alegerile noastre”?

Nimeni nu poate și nu trebuie să decidă ceea ce este bine pentru tine. Tu ai deja în interiorul tău tot ceea ce ai nevoie ca să știi și să discerni între ceea ce e bine și ceea ce nu te ajută să evoluezi și te îndepărtează, de fapt, de cine ești tu cu adevărat. Ascultă-ți acea voce interioară și urmează-o. Nu te lăsa influențat de „gura lumii” .

Sfat: cere sfaturi de la mulți, discerne, analizează, dar fă doar ceea ce instinctul ți-a spus în prima secundă.

Fă doar ceea ce simți că-ți face bine !

fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih

Învățați să îmbătrâniți frumos ! - Silvia Urlih


 

Dragele mele dragi !

Învățați să îmbătrâniți frumos ! Cum să faceți asta ? Nu e simplu, dar, uite că se poate. Eu am depășit deja pragul cifrei 60 (de ani), dar, cei din jur nu-mi dau mai mult de 45-50 de ani. S-ar spune că fentez cursul vieții. Nu fac nimic care să mi se pară imposibil, nu mi-am făcut niciodată operații estetice sau cine știe ce alte tratamente, pentru că m-am simțit bine cu mine însămi. Dorm bine, mănânc ce-mi cere organismul (ce am poftă) dar foarte puțin și la ore fixe. Zilnic mă machiez, mă coafez și mă îmbrac elegant,chiar dacă stau în casă. Ce-i mai important însă ? I-am dat voie sufletului să fie eternul copil care se bucură din orice și l-am lăsat să-mi picteze chipul și trupul, așa cum simte și știe el. I-am dat libertatea de a se bucura de viață. Inclusiv dintr-un eveniment negativ, găsesc partea plină a paharului. Mă întreb, apoi aflu răspunsul la întrebarea : de ce mi s-a întâmplat asta. Mi s-a întâmplat pentru că trebuia să mai învăț o lecție. E simplu, nu-i așa ?

Împăcați-vă cu voi înșivă și cu faptul că anii ce-au trecut, au trecut și gata.

Învățați să zâmbiți și să vă bucurați de anii ce v-au mai rămas de trăit.

Învățați că nu mai trebuie să vă sacrificați zilele și nopțile pentru cei dragi sufletului vostru. Gata ! Copiii au crescut, sunt la casele lor.

Învățați că a venit și vremea voastră să vă odihniți, să vă relaxați și să faceți doar ce vă doriți. Mnoh… privilegiul vârstei.

Învățați să vă iubiți și să vă acceptați povara anilor ce-au fost.

Nu evadați în boli care să îi determine pe cei apropiați să vă dea atenție. Boala vă va ucide… și pe voi dar și pe cei dragi vouă. Nu cerșiți atenție și afecțiune prin boală.

Lăsați-i pe copiii voștri să-și trăiască și ei viața.

Scoateți-vă din cap ideea că ați făcut copii pentru a vă fi toiag la bătrânețe. Ei, copiii, nu și-au dorit să se nască. Noi, femeile ni i-am dorit. De ce să-i chinuim acum cu bolile și frustrările noastre ?

Ne-am făcut datoria de mamă și GATA. Au și ei dreptul la viață.

Înțelegeți că v-ați făcut datoria față de copii, iar ei își au propria viață.

Respingeți cu toată ființa faptul că sunteți ridate. Ridurile, dragele mele, sunt semne ale vieții voastre pe care a-ți trăit-o.

Aveți mare grijă de silueta voastră. Păstrați-vă greutatea în grafice ( nu mai dați vina pe menopauză, pentru că e doar un mit). Nu mâncați ce vă poate provoca rău, sau vă poate îngrășa. Mergeți în aer liber, faceți cât mai mulți pași, zilnic. Ieșiți zilnic la plimbare în parcuri sau pur și simplu pe străzi.

Trăiți acum doar pentru voi. Aveți grijă de voi, pentru că anii nu reprezintă decât două cifre în buletin !

fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih

vineri, 28 august 2020

Când iubești, ocrotești ! - Silvia Urlih

 

„Dacă îţi place o floare, o rupi şi o iei cu tine, însă dacă o       iubeşti, o uzi şi o îngrijeşti o viaţă întreagă."
            Cum poate fi definită iubirea ? Iubirea este o emoţie pură, sinceră, naturală. Adevărata iubire va fi întotdeauna motivul prin care îţi simţi sufletul liber.

Există o diferenţă clară între iubirea pe care o avem pentru cei din jurul nostru şi emoția numită iubire, pe care o avem pentru partener.

Atunci când iubești cu adevărat, nu rănești. Iubești și ai grijă ca floarea ce-ai ales, să nu se ofilească. O uzi zilnic cu apa iubirii.

Ce e iubirea …vom ști oare vreodată ? De unde vine și până unde merge, de ce e mută, surdă și tăcută, de ce îți toarnă în privire lacrimi, ură, sânge... și iar iubire.

Ce e iubirea ? E simplă întrebare, e fuga de-ntuneric, e zbor de înger spre lumină, e rupere de tine, e cedare , e acceptare, e iertare , e susur de izvor scris în surdină.

Ce e iubirea ? E vuiet, ofilit ce apa o îngheață, e zbor de flutur ce dansează, e licăr viu în zor de dimineață, e candela ce arde-n fulger, e plâns tăcut care vibrează.

Ce e iubirea ? E cântec scris cu inima pe stele, e lăcrimarea florii de narcis, e un ocean de  curcubeu cupris în joc de iele, e despărțirea trupului de vis.

E-atât de frumos să iubești, dar e și mai frumos când simți că ești iubit. E-atât de frumos să ne iubim !

Iubiți, oameni ai mei dragi! Iubiți natura, iubiți oamul, cu bunele și relele lui, iubiți răsăritul, iubiți apusul . Iubiți-l pe Dumnezeul din voi !

fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih 

Nu-i judeca - Silvia Urlih


 

Supărările pe care le-am avut și nu le-am iertat, ne țin legați de trecut. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne ajută să ne putem vindeca de boli, uneori foarte grave.
            Omule bun, roagă-te pentru ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, împliniți și sănătoşi. Roagă-te ca Dumnezeu să le lumineze mințile și să te vadă axact așa cum ești.

 Roagă-te ca bunul Dumnezeu să-ți lumineze și ție mintea în așa fel încât să vezi ce e bine și ce nu e bine pentru tine.

Rugându-te astfel, toți cei din jurul tău, vor fi binecuvântați și iertați.

Această rugăciune (spusă cu vorbele tale) va iradia iubire către lume, iar iubirea se va întoarce la tine înzecit.

Nu-i judeca pe cei ce te-au dezamăgit sau te-au rănit, pentru că, bieții de ei, habar nu au ce traume au avut în viața lor.  

Nu-i judeca, dar nici nu-i mai ține prin preajma ta. Învață să te aperi, nu prin atac, ci prin ignoranță.

E o vorbă: cea mai bună apărare e atacul. Eu nu sunt de aceeași părere. Nu ataca pe cel mai slab

( mai puțin educat) decât tine.

Spune-ți că : atât poate, atât îl duce mintea. Nu judeca. Nu te înjosi coborând la nivelul de cultură al unor frustrați. Fiecare dintre noi avem un loc sub soare, un loc pe care doar de noi depinde cât de frumos ni-l putem face.

NU judeca, pentru că s-ar putea ca cel din fața ta să-ți fie oglindă.

fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

Comunicarea, „mama înțelepciunii” - Silvia Urlih

 

Orice om își dorește atenţie și afecţiune într-o relaţie. Sentimentul că aparții cuiva drag, că te dăruiești persoanei care te iubește și… relația intimă bazată doar pe iubire și dăruire, reprezintă pilonii unei relaţii care se bazează doar pe iubire dezinteresată. Dacă sentimentele reciproce se  pierd, apar fisurile în rezistenţa cuplului, fisuri care, mai devreme sau mai târziu, distrug relația din temelii.

Dacă nu îi arăţi partenerului că îţi pasă de el, dacă nu îi acorzi atenţie, dacă nu ești atent la dorinţele și nevoile lui, dacă nu petreceţi timp de calitate împreună, dacă nu comunicaţi despre trăirile voastre, dacă nu vă oferiţi reciproc afecţiune, în ce se transformă acea relaţie?  Cu timpul, se transform într-un „parteneriat domestic”. Când se ajunge în acest punct, să nu te miri că partenerul tău va căuta să obţină din altă parte ceea ce-și dorește, sau că va deveni frustrat, agresiv, nemulţumit și nefericit.

Fiecare om intră într-o relaţie cu un partener compatibil pentru că își dorește atenţie, afecţiune, apartenenţă și intimitate. Își dorește să fie ascultat, își dorește ca nevoile sale să fie întâmpinate de partener, își dorește să ofere și să primească iubire.

Oamenii sunt diferiţi, au dorinţe și nevoi diferite și se simt iubiţi atunci când partenerul se comportă într-un anume fel. Unora le plac cadourile, alţii își doresc timp de calitate petrecut împreună, unii se simt iubiţi când partenerul le face servicii, alţii când sunt îmbrăţișaţi, iar unii când aud cuvinte frumoase.

Dacă vrei ca relaţia ta să dureze, fii atent la partenerul tău și oferă-i ceea ce își dorește. Ai intrat în acea relaţie pentru că ai simţit că sunteţi compatibili, pentru că aţi fost atrași unul de celălalt, astfel că relaţia voastră are multe șanse de reușită.

Însă relaţia nu poate să reziste și să fie una împlinită dacă nu există implicare și interes din partea amândurora.

Fiți foarte atenți la dorințele partenerului și oferiți-le ceea ce-și doresc. Altfel…. Altfel va căuta în altă parte ce nu găsește acasă.

fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

joi, 27 august 2020

CE REPEDE DOAMNE, CÂT DE REPEDE ! - Silvia Urlih

 


Ce repede răsare soarele.

Ce repede pleacă luna la culcare.

Ce repede afli că nu mai ești copilul mamii.

Ce repede înțelegi că viața

ți-a fost o joacă de-a v-ați ascunselea.

Ce repede aleargă secundele.

Ce repede se stinge „lumina”.

Ce repede se-nvârte caruselul.

Ce repede înveți ce-i dorul și cât de tare doare.

Ce repede îți cresc copiii și sunt la casele lor.

Ce repede constați

că nu-i mai ești de folos nimănui.

Ce repede se petrec primăverile.

Ce repede constați că-ți ești în iarnă.

Ce târziu afli că viața ți-e dar

și-i doar

un fâlfâit de aripi de flutur.

Ce repede afli că lumânarea vieții

se va stinge curând.

Ce târziu înțelegi că nu ți-ai fost

ci doar le-ai fost .

Azi ești, mâine nu mai ești.

Ce repede Doamne, cât de repede !

Viața-i doar un zbor între infinituri.

Silvia Urlih - 27.08.2020

duminică, 16 august 2020

CÂND VOI PLECA, VOI FI O STEA - Silvia Urlih

  

Am râs de Moarte

și-ncă râd în hohot,

căci m-a ademenit

de zeci de ori,

ea m-a ademenit ,

însă i-am spus

că POT,

i-am spus

că viața mi-este

încă-n zori.

 

Moartea

mi-a dat târcoale-n viața mea,

m-a pus la încercări

să vadă

de-i zâmbesc,

i-am râs în nas

și i-am răspuns

că voi putea,

o viață am

și vreau să mi-o trăiesc.

 

De-o vreme,

eu și ea

suntem surori,

a înțeles

că nu-mi mai e frică de ea,

mi-a spus

că-n viață

suntem călători,

și că atunci când voi pleca,

voi fi o stea.

Silvia Urlih - 16.08.2020

 


vineri, 14 august 2020

DORU-I DOR - Silvia Urlih

 Dorul meu în mine moare,

dorul meu în mine tace,

dorul meu în mine-i soare,

și în raze se desface.

 

Dorul meu de dor iar plânge,

dorul meu de dor se-apleacă,

dorul meu în mine ninge,

dar îmi spune că-i doar joacă.

 

Dorul meu de-a dor îmi strigă

că-i e dor, iar doru-l doare,

stă în mine o secundă și apoi o ia la fugă,

doru-i dor,da-l strâng în floare.

Silvia Urlih - 14.08.2020

marți, 11 august 2020

TRĂIEȘTE SCUMPĂ DOAMNĂ ! - Silvia Urlih

 



















Sub geană,

îmi mai înmugurește înc-un plâns,

e plânsul

ce l-am strâns

în ghem de viață,

e viața ce mi-am scris-o

pe-un drum

c-un singur sens,

un sens care m-a dus

acum

în dimineață.

 

În drumul ce-am parcurs,

tot singură mi-am fost,

când dorul m-a durut

am plâns,

dar am uitat,

nimic nu m-a întors

din sensul meu cu rost,

am alergat cu visul

spre visul

ce-am visat.

 

Când m-am împiedicat

de-un spin

sau de-un ciulin,

mi-am scos spinul din talpă

și-am mers

tot mai departe,

viața mi-a fost fantasmă,

chiar de mi-a fost și chin,

am scris

și am zâmbit,

suntem datori c-o moarte.

 

În dimineața mea

ce mă întinerește,

nu vreau

să-mi număr anii

ce se adună-n toamnă,

soarta îmi bate-n geam

și-mi spune :

„ hai trăiește!

anii ți-s două cifre,

trăiește scumpă doamnă !”

Silvia Urlih - 11.08.2020

 

   

 

luni, 10 august 2020

Trăim într-o lume perversă - Silvia Urlih

Femeilor inteligente și frumoase, mai mereu li se reproşează de către cei apropiați că sunt singure pentru că sunt prea pretenţioase, prea distante, prea arogante, prea mândre și prea reci. Din aceste motive nu se poate apropia nici un bărbat de ele.

Eu am o altă teorie și aş spune altceva. Femeile inteligente și frumoase, nu pot , sau nu mai pot accepta umilințele, concesiile și compromisurile. Ele știu foarte bine ce vor de la viață și de la partener. Da, sunt frumoase, sunt inteligente, sunt înțelepte, sunt bune gospodine, dar mai au o calitate ; s-au trezit din somnul minții și al rațiunii și au înțeles ce vor cu adevărat de la viața lor. Au înțeles cine-s sunt în ecuația vieții lor.

Cine are curaj să se apropie de sufletul acesto femei înzestrate cu multe calități, vor fi foarte surprinși pentru că sunt femei normale ( ca și cum am ști ce e normalitatea), de care oricine se poate apropia, cu oarece condiție. Nu se mai pot lăsa prostite.

Sunt extrem de iubitoare, de sociabile şi de prietenoase, dacă primesc în aceeași măsură de la partener.

 Aceste femei, mult prea conștiente de valoarea lor, sunt incommode, pentru că spun întotdeauna ce gândesc şi ce-și doresc, nu doar prin cuvinte, ci și prin  mimică și gesturi. De ce prin gestică ? Pentru că le ajută foarte mult privirea ageră şi atitudinea de femeie care știe ce vrea.

Ele trăiesc într-un ritm alert şi mai întotdeauna reuşesc să îi sperie pe oameni, cu intensitatea trăirilor lor. Sunt femei puternice, care au reușit de multe ori să se ridice din traume și suferințe. Sunt expansive, și orice bucurie le face să explodeze, dar şi orice tristeţe le impresionează. Râd cu poftă, dar și plâng când află de vreun necaz al altora.

Ele tânjesc după afecțiune și iubire și au nevoie de un real sprijin afectiv. Au nevoie de un umăr puternic aproape, atunci când privirea îi este umbrită de lacrimi.

Din nefericire, aceste femei speciale primesc motivaţii precum: „Mi-e teamă să mă apropii de tine. Mi-e teamă să nu-ţi înşel aşteptările. Nu pot să cred că există cineva atât de sensibil şi de romantic, dar atât de puternic. Mi-e frică să nu te rănesc, să nu fiu doar o decepţie pentru tine. Nu pot ţine ritmul cu tine. Mi-e frică să te iubesc, pentru că nu am certitudinea că și tu mă vei iubi. Îmi ești superioară și nu cred că mă pot ridica la nivelul tău. Nu te merit”. De ce spun astfel de propoziții acești bărbați ? Pentru că se așteptau ca femeia aia frumoasă și puternică și inteligentă, să cadă în plasa unei iubiri efemere, al unui bărbat care-și dorea doar o aventură .

Ele au nevoie de un bărbat puternic, căruia să nu-i placă să fie manipulat de mieunatul sau lacrimile unei „pisicuțe”…

Bărbații-și doresc femei frumoase, puternice și inteligente, dar habar nu au că-și doresc de fapt „pisicuțe” pe care să reușească să le manipuleze emoțional și psihic.

Din nefericre, bărbații trecuți de a doua tinerețe vor femei tinere care să nu gândească și pe care să le cumpere cu bani. Tot din nefericire, bărbații tineri își doresc femei mai mature, cu capul pe umeri și cărora să le orefe doar plăceri sexual.

Care-i concluzia ?  Trăim într-o lume perversă. O lume în care cică se poate cumpăra orice, inclusiv „iubirea”.

O ultimă concluzie : o femeie care știe ce vrea de la viață și de la partener, nu se va lăsa nici cumpărată de un bărbat cu bani, nici manipulată de așa-zisele sentimente oferite de un bărbat mai tânăr decât ea.  

Nu-i așa că-i mai bine singură decât lângă un frustrat care-și are „forța” în bani, în sex sau în pumn și/sau în cuvinte jignitoare?

fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih 

miercuri, 5 august 2020

NOI DOI ȘI ABSOLUTUL - Silvia Urlih


Iubite,

m-aș face azi,

furtună pentru tine,

poate că tunetul

te-ar rupe-n mii fărâme,

sau poate că,

te-aș aduna în mine,

și ne-am fi doi,

furtuna

să ne-adune.

 

Iubite,

m-aș face azi,

ninsoare-n primăvară,

cu fulgi de nea,

ți-aș ștrege-a ta durere,

sau poate că,

ți-aș fi ziua din seară,

să ne fim doi,

noi doi

și clipele-n tăcere.

 

Iubite,

m-aș face azi,

o ploaie pentru tine,

cu plânsul norilor,

ți-aș alina trecutul,

sau poate că,

te-aș aduna în mine,

să ne fim doi,

noi doi 

și absolutul.

Silvia Urlih 05.08.2020


marți, 4 august 2020

NU PLÂNGE MAMĂ - Silvia Urlih

Nu plânge mamă,

chiar dacă amintirea doare,

nu mai privi la pozele din ramă,

privește către tine

și-ai să te vezi iar

soare,

nu mai gândi c-o viață

ți-ai fost

eterna rană.

 

Nu plânge mamă,

chiar dacă sufletul îți plânge,

lacrima ta,

pe mine mă-ntristează,

nu plânge mamă,

căci plânsul tău mă strânge,

îmi fură-n noapte somnul

și-n zori

sunt încă trează.

 

Nu plânge mamă,

priveștete-n oglidă,

tu vezi cât de frumoasă îți ești

acum în toamnă?

Tu,

pune-ți suferința

în vechiul cui din grindă,

privește-te-n oglindă, vezi?

Ai fost și ești o doamnă!

Silvia Urlih - 04.08.2020

luni, 3 august 2020

MĂ-NALȚ CU ZBORUL - Silvia Urlih



Mă-nalț cu zborul,
m-agăț de înc-un ram,
nu vreau să mai ucid
nici o secundă,
mă uit în urmă
și văd cine eram,
eram
o frunză moartă
gătită cu o fundă.

Mă-nalț cu zborul
și zbor
spre nemurire,
aș vrea
să nu-mi mai fie ursitul kilogram,
mă uit în urmă
și văd c-am fost murire,
mă uit în mine
și văd cine mi-eram.

Mă-nalț cu zborul
și zbor
spre tinerețe,
o tinerețe
de care-am fost lipsită,
unde-mi sunt anii,
că nu-mi sunt bătrânețe,
mă-nalț cu zborul…
nu-s frunză ofilită.
Silvia Urlih - 03.08.2020