A trăi-trăire-44 - Silvia Urlih

M-am întors spre mine și spre sufletul meu. M-am întorsc ca și cum m-aș fi aruncat în gol, o aruncare care s-a dovedit a fi un prea-plin de lumină, în care m-am învăluit și care m-a protejat.

M-am întors spre mine și spre sufletul meu, de dincolo de nori, de acolo unde  m-am simțit iubită. M-am simțit bine când am zburat  iar spre Pământ.

M-am întors dintr-un ocean al iubirii, m-am aruncat într-un ocean plin de iubire și am așteptat să primesc iubire.
Am crezut că atunci când sufletul îți e curat și tot ce vrei este să dăruiești și să trăiești în iubire, primești iubire.

M-am întors din infinit să-mi trăiesc finitul. Dar, uite că, mă apropii de finitul vieții și încă nu am înțeles de unde vine ura, răutatea, răzbunarea.

C-așa-i cu viața asta, plină de provocări.

Ia-ți timpul cu tine, ia-ți clipa alături și trăiește, pentru că viața...viața este atât de scurtă și nu mai avem timp să ne mai împăcăm cu noi înșine.

Încă mă străduiesc să evit mocirla în care se zbate lumea, mă străduiesc să nu mai văd urâțenia lumii, încerc să pășesc peste răutatea ei. Eu încerc să fug de ea, dar ea mă caută, mă găsește și mă trage în negura ei.Încerc să fug , să mă pitesc în ungrere ascunse, dar nu am voie, viața mă atrage înapoi în lume. Trebuie să trăiesc, să fiu vie. Trebuie să fiu lumină !

Încerc să–i înțeleg pe oameni și urâțenia lor. Câteodată însă, mă depășește atitudinea lor… nu reușesc …sufletul mi-a rămas același copil naiv care se întreabă , dar nu găsește singur răspuns….De ce ? nu știu….

Speranța nu moare niciodată, se stinge o dată cu trăirea, se stinge atunci când steaua vieții refuză să mai strălucească.

IUBEȘTE-TE, IUBEȘTE și lasă-te să fii IUBIT ! FII LUMINĂ ! Doar așa vom putea reaprinde lumina în întunercul care ne înconjoară acum.

fragment din cartea „ A trăi-trăire” - Silvia Urlih

A trăi-trăire- 43 - Silvia Urlih

Și cancerul și infarctul și A.V.C.-ul și atacul de panică și depresia și bolile imunitare și multe alte boli, tu ți le atragi. De ce ? Pentru că și trupul și sufletul vrea să evadeze din cotidian. Pentru că și trupul si sufletul au obosit.Pentru că și trupul și sufletul suferă de neiubire. De ce ? Pentru că deja suferi de oboseală cronică. De ce ? De aia...

Uite că a venit peste noi nenea corona, care ne-a trimis, cu sau fără voia noastră la odihnă.

Mulțumiți-i nenicului că ne-a trimis spre noi și spre Dumnezeu !

Trebuie să ne întoarcem la origini, dragii mei. Ce înseamnă aia origini ? CREDINȚA ! Când spun CREDINȚĂ, nu mă refer la a alerga iar la biserici să pupăm icoane, să lăsăm acatiste și să pupăm mâna preotului, ci la CREDINȚA din suflet. Mă refer la credința aia, când spui rugăciuni cu vorbele tale, dar, atunci când le spui, îți vine să plângi de fericire.

Ce înseamnă la origini ? Înseamnă să conștientizăm că nu doar banii sunt cei care ne fac fericiți. Ați uitat ce înseamnă să ieși din casă și să te bucuri de soare, de pomi, de Frunze, de iarbă. Ați uitat ce înseamnă să îmbrățișezi o persoană dragă. Ați uitat ce înseamnă să te bucuri de plimbarea într-un parc. Ați uitat să mai gătiți în casă; „trăiescă fast food-urile”!

Ați uitat să prețuiți viața !

Mulțumiți-i lui nenea coronos! Fără el și acum am fi orbecăit prin întunericul din noi și din jurul nostru.

Fragment din cartea „Printre infinituri ”  Silvia Urlih 

PLOUĂ CU SUFLET - Silvia Urlih

Plouă cu sânge

pe pâmântul sfânt,

plouă cu zori,

cu răsărituri care

nu-și mai sunt,

plouă în asfințit

cu rugile din gând,

plouă cu noi speranțe,

cu primăvară

pe pământ.

Plouă cu zâmbete ascunse-n măști sculptate,

plouă cu plânsuri de copil

nealăptat în zori,

plouă cu soare,

cu raze

și cu icoane nepătate,

plouă cu foc,

cu jale,

cu lacrimi

și cu nori.

Plouă cu ură,

cu regrete

cu bani și cu averi,

plouă cu înserări,

plouă a dușmănie,

plouă..

plouă cu rugi uitate-n d-albe seri

plouă cu suflet,

suflet

bătut în cuie.

Silvia Urlih - 30.03.2020

PRIVEȘTE-MĂ CU OCHI DIVIN - Silvia Urlih

Privește-mă cu ochi de Dumnezeu,

Privește-mă și înțelege cine sunt,

Privește-mă, sunt eu, aceeași eu,

Sunt eu, o aripă ce zboară contra vânt.

Privește-mă cu ochi divin și cald,

Privește-mă și nu mă judeca,

Eu sunt copacul ce-n umbra mea mai cad,

Sunt un copil ce-nvață-a se juca.

Privește-mă și iartă-mi iar blândețea,

Privește-mă în ochii care-și spun

Că încă-s tânăr și iartă-mi bătrânețea,

O bătrânețe la care eu nu mă supun.

Privește-mă cu ochi de Dumnezeu

și iartă-mă că iar refuz murirea

mi-am fost în viață furtuni și alizeu,

azi, doar îți dăruiesc în dar, iubirea.

Silvia Urlih - 29.03.2020 

.

A trăi-trăire- 42 - Silvia Urlih

Am ieșit și astăzi din casă. O plimbare nu strică niciodată,( mi-am spus eu), mai ales că încă am acest drept. Vreau să vă spun că m-am panicat. Parcă nu mă mai duceau pașii înapoi spre casă, acolo unde mă simt în siguranță. Aveam impresia că sunt părtașă la o faptă reprobabilă. Eu, doar eu pe străzi, ei, ceilalți, liniștiți și calmi în case ?

            Pe un parcurs de 4 km ( dus-întors) , nu era aproape nimeni. Mergeam ( de fapt aproape că alergam) spre casă și la un moment dat, în fața mea a coborât un porumbel. Cu el în față, am mers o bucată de drum…. Nu și-a luat zborul. Parcă mă conducea spre casă. Nu s-a speriat nici măcar atunci când am scos telefonul și l-am pozat. Am început să plâng. Nu plângeam pentru că-mi doream… lacrimile curgeau pur și simplu, liniștite și calme. Nu plângeam de supărare. Plângeam de fericire. Încă mă pot bucura de o plimbare, de aer liber, de libertate.

Orașul mi s-a părut sinistru. E sinistru să vezi pe străzi cum aleargă salvările cu girofarul mergând. Orice alertă înseamnă un caz grav.

Pe de o parte mă bucur de faptul că băimărenii sunt foarte ascultători și respectă legea în vigoare, pe de altă parte, sentimentul de izolare și de singurătate mă sperie.

Porumbelul care m-a acompaniat în drumul meu spre casă, mi-a dat curaj. E un semn bun. VA FI BINE !

Dragii mei, nu vă panicați ! Rugați-vă Dumnezeului vostru ! Până acum mergeați la biserică, făceați act de prezență, dar mintea vă era aiurea. Acum, nu mai mergeți la biserică, dar, vine ea la voi acasă, dacă știți să vă rugați cu inima, cu sufletul. Biserica vă este în suflet ! Rugați-vă, cu vorbele voastre, la voi acasă !

Porumbelul mie mi-a spus că TOTUL VA FI BINE !

Silvia Urlih 

CUM POȚI SĂ MAI IUBEȘTI ?! - Silvia Urlih

Cum poți să ierți,

când sufletul ți-e plin de ură,

cum poți să înțelegi flămândul

când tu ești ghiftuit,

cum poți să vezi,

când mintea ți-e spin pe arătură,

cum poți să mai iubești,

când sufletul ți-e țintuit?

Cum poți să îți mai fii,

când rătăcești în plin deșert,

cum să te mai găsești

prin gânduri ucigașe,

cum poți să mai rostești

„ omule, iar te iert”,

cum poți să urci poteca,

pe stânci prea uriașe?

Cum poți să mai iubești,

când ești doar răzbunare,

cum poți să mai iubești,

când tu ți-ești vânt pe vânt,

cum poți să mai iubești,

când tu-ți ești o cărare,

cărare fără sens

și fără de cuvânt ?

Vă sunteți cruci ce-și cară crucea-n spate,

vă sunteți stânci cu inimă de fier,

nu mai simțiți că viața vă desparte

de voi, de noi și de albastrul cer.

Silvia Urlih - 28.03.2020

NE IARTĂ DOAMNE ! - Silvia Urlih

Doamne, ne iartă și ne miluiește,

Tu Doamne care ești tătucul  meu,

apropie-ne Doamne de cel ce ne iubește,

ne iartă Doamne, căci tu ești Dumnezeu.

Ferește-ne de cel mârșav și rău,

ferește-ne de știr și de ciulin,

fă-ne din mări, un râu și-apoi pârâu,

nu ne lăsa să ne-adâncim în chin.

Doamne, care ne ești și ne iubești,

nu ne lăsa s-alunecăm în râuri de noroi

Arată-ne că de necazuri ne ferești

Învață-ne cum să ne să fim iar noi.

Învață-ne să nu urâm, să jinduim,

învață-ne copil să fim din nou,

învață-ne din nou iar să trăim,

dă-ne iubirea Ta iară cadou .

Învață rugăciunea !

Învață să-ți fii umil !

Renunță la orgolii!

Abia atunci Dumnezeu te va vedea iar.

Silvia Urlih - 28.03.2020

A trăi-trăire-41 - Silvia Urlih

Cu peste 26 de ani în urmă, Dumnezeu a făcut pentru mine un miracol. M-a ajutat să-mi revin dintr-o boală incurabilă. Cum s-a întâmplat asta ? Am scris detaliat în prima mea carte.

Pe scurt: M-AM RUGAT, cu vorbele mele. M-AM RUGAT, până când am reușit să fiu una: TRUP, MINTE, SUFLET, până când am reușit să-L simt pe Dumnezeu atât de aproape de mine, până când mi-am acceptat dumnezeirea în sufletul meu !

RUGAȚI-VĂ ÎN CASELE VOASTRE, DRAGII MEI ! RUGAȚI-VĂ CU VORBELE VOASTRE la lumina unei lumânări ! Cu cât vom fi mai mulți oameni cu suflet curat, cu atât se va sfârși mai repede această pandemie.

Faptul că inclusiv bisericile sunt închise, este un semn. Semnul este că Dumnezeu s-a săturat ca alții să se roage pentru noi (preoți, călugări, călugărițe - contracost).

De câte ori v-ați mai adus aminte de El ? În ce situații L-ați chemat ?

Dumnezeul nostru a obosit să fie prezent doar atunci când aveți nevoie de El. Ceea ce ni se întâmplă acum, este felul Lui de a ne rechema spre noi înșine și spre El.

Câte rugăciuni de mulțumire i-ați adus? Nu neapărat după ce v-a ajutat să vă vindecați rănile (căci mulți dintre voi nici măcar nu a-ți conștientizat că Dumnezeu v-a fost aproape), ci înainte. De câte ori i-ați mulțumit Dumnezeului vostru , așa, cu de la voi dorință, fără să-I cereți nimic ?

Aveți impresia că dacă scrieți pomelnice pentru 40 de zile, pe 6 luni sau pe 1 an (bineînțeles contra unei sume de bani) și dați în  sarcină altora să se roage pentru voi, v-ați pus bine cu dumnezeirea ?

Vă înșelați amarnic, dacă aveți impresia că vă puteți cumpăra cu bani inclusiv credința. Vă înșelați amarnic, dacă aveți impresia că dacă mergeți regulat la biserică și cumpărați ceva lumânără și puneți bani la cutia milei, vă va vedea Dumnezeu și vă va ajuta. Mergeți, ca fariseii, să vă etalați hainele bune și apoi să huliți, să blestemați și să vă urâți. Mergeți doar de fală, să vă vadă vecinii. Cu bani nu poți cumpăra NIMIC ! Nici iubirea, nici credința, nici sănătatea, NIMIC !

Vă credeți invincibili și de neatacat, dacă aveți bani. Uite că a venit un dușman invizibil pe care nu-l puteți cumpăra cu toate averile voastre.

Da, sunt tristă și supărată acum. De ani de zile mă tot dau exemplu de urmat. DACĂ EU AM PUTUT, DATORITĂ CREDINȚELE MELE SĂ MĂ VINDEC, TE POȚI VINDECA ȘI TU ! Nu vreau să mă refer acum doar la faptul că m-am vindecat de acea boală, ci mă refer și la faptul că mi-am învins fricile, resentimentele, ura, dorința de răzbunare, invidia.

Ați uitat să iertați, ați uitat să vă iubiți aproapele ! Singura voastră preocupare este să invidiați, să vă răzbunați, să urâți, „să moară și capra vecinului”! Ați devenit individualiști și răzbunători.

Învățați-vă lecția sau lecțiile, în urma a ceea ce vi se întâmplă acum. Stați în case, voi cu voi înșivă și răspunde-ți-vă la întrebările : unde am greșit în viața mea, de ce am greșit, îl mai simt pe Dumnezeu ? Aveți tot timpul din lume în următoarele câteva luni cât vom fi încarcerați în propriile noastre case.

FIȚI IUBIRE ȘI IUBIȚI !!

P.S. Probabil că Dumnezeu m-a readus în câteva rânduri din drumul meu spre moarte, tocmai pentru că urmau aceste zile, iar eu, prin exemplul meu personal, trebuie să vă „cert” dar și să vă iubesc și să vă povățuiesc.

Fragment din cartea „Printre infinituri ”  Silvia Urlih 

A trăi-trăire - 40 - Silvia Urlih

Dacă te simţi departe și deconectat de lume, nevăzut, neînţeles, anxios şi neapreciat pentru ceea ce crezi că-ți eşti cu adevărat, dacă îți simţi trupul franjurat, dacă simţi că nu ai acces la tine și la simțămintele tale, dacă nu ai înțeles care este misiunea ta aici pe pământ, dacă te ascunzi încă în spatele măştilor pe care le-ai construit de-a  lungul anilor, doar ca să supravieţuieşti şi simţi că nu mai poţi trăi aşa, dacă ți se pare că nu mai ai nici o cale de ieșire din labirintul vieții pe care ți-ai construit-o și prin care hălăduiești, dacă ai obosit să te tot cauți, să tot cauți și nu te găsești sau regăsești, CAUTĂ-ȚI SUFLETUL ȘI STAI LA POVEȘTI CU EL ! Nici nu știi ce taine îți va dezvălui el, sufletul !

Deschide-te și ai curaj să te vezi exact așa cum ești, sau mai bines pus, așa cum ai ajuns să fii.

Poate că te-ai îndepărtat de Dumnezeul din tine. Caută-L pe Dumnezeu tău și vei vedea că te vei regăsi.

Poate că te-ai îndepărtat mult prea mult de tine , de principiile tale și de credința ta. Poate că te-ai adâncit prea mult în muncă pentru carieră.

Poate că ți-ai creeat fixisme, programări și tabieturi din care nu poți ieși.

Poate că….poate că… sunt doar ipoteze la care doar tu îți poți răspunde. Concluzia ?! DĂ-ȚI VOIE SĂ FII TU ÎNSUȚI și nu te mai lăsa manipulat de gândurile tale negative ! Dă-ți voie să-ți simți și să-ți auzi glasul sufletului !

Nu te mai judeca, nu te mai vedea precum oaia neagră a familiei sau a universului. Tu îți ești propriul univesc, dacă te conectezi cu marele univers. Tu ți-L ai pe Dumnezeul tău care te veghează și te dirijează spre a-ți fid oar bine !

Ai încredere în tine și în Dumnezeul din tine ! Trăiește prin tine și doar pentru tine !

Fragment din cartea „Printre infinituri ”  Silvia Urlih 

A trăi-trăire- 39 - Silvia Urlih

Trebuie să spui ceea ce simţi (nemulțumire, nervozitate, suferință, bucurie, fericire). Mare grijă însă, trebuie să păstrezi un limbaj și un comportament adegvat atunci când ești nervos sau nemulțumit. Te va ajuta dacă-ți deschizi sufletul, dacă te deschizi precum o floare pe care o udă ploaia. Nu te sfătuiesc să spui oricui ceea ce simți, pentru că ai pica în ridicol și în derizoriu, apoi te-ar ocoli toată lumea. Te sfătuiesc să fii deschis față de partener sau de cel mai bun prieten, (asta dacă îl ai)

Dacă te împaci cu tine însuți, dacă persoana de lângă tine te acceptă cu defectele și calitățile tale, cu timpul înveţi să fii tu însuți, înveți să-ți dai voie să visezi , începi să-ţi doreşti.

Nu refuza și nu te teme să ai încredere în persoana de lângă tine, fie ea prieten, fie ea partener, chiar dacă realitatea nu este aşa frumoasă cum ți-ai dorit  tu . Trebuie să înveţi să o accepţi ca atare și să-ţi croieşti propriul drum, sau un alt drum.

Nu refuza comunicarea, nu te închide în tine și în lumea ta, în lumea pe care tu ți-ai creeat-o, o lume de vis sau iluzorie.

Nu refuza ajutorul din partea celor apropiați sufletului tău. Visezi la „ce bine ar fi dacă ”, dar refuzi comunicarea. De ce să spui ce simți? Pentru că cei din jur te pot ajuta cu o vorbă bună.Un simplu cuvânt poate să-ţi umple sufletul de bucurie sau cel puţin să-ţi aducă zâmbetul pe buze .

De obicei, comunicând se întâmplă ca prietenii să-ţi dea nişte idei care să te ajute să treci peste problemele tale. Tu îi asculți, le dai dreptate dar îți spui : „zic ca el şi fac ca mine". Nu e rău, dar măcar gândește-te la ce ți se sugerează.

Se spune că frumuseţea este trecătoare, iar caracterul este nemuritor ; tu încearcă să fii atent la e ice vor cu adevărat să te ajute.

În viaţă nu există frumuseţe fără defecte, bun fără rău, cultură fără prostie dar mai presus de toate fericire fără tristețe.

Înfrângerea și nereușita te fac mai puternic, mândria şi comportamentul te fac demn, iar abilitatea de a te surprinde ridicându-te iar și iar este esenţială în viaţa unui om. Orgoliul însă, te face din om neom.

Ai încredere în tine !

Fragment din cartea „Printre infinituri ”  Silvia Urlih 

DOAR DACĂ IERT, POT SĂ IUBESC ! - Silvia Urlih

Și iară iert

și iară încep să iubesc

și iară urc spre zări necuprinse,

dacă nu aș ierta

nu aș mai putea

să iubesc, să-mi fiu,

să citesc

printe cele nescrise.

Și iar iubesc

și iar renasc din cenușă

și iar trăiesc

și mai deschid înc-o ușă

și iar respir

și iar mai deschid o fereastră,

nu mă mai văd

floarea ce-a fost ieri în glastră.

Nu poți deschide o nouă ușă,

dacă nu o încui pe cea din spatele tău.

Nu poți iubi, dacă nu te împaci cu trecutul.

Nu poți iubi dacă nu-i ierți pe cei ce te-au rănit.

Nu poți iubi dacă nu știi cum să iubești și să te iubești.

Silvia Urlih - 26.03.2020

A trăi-trăire- 38- Silvia Urlih

Nu te mai lăsa influențat și/sau intimidat și/sau manipulat, și/sau condus de cei din jurul tău.

Nu mai permite nimănui să te facă să te îndoiești de tine.

Nu mai lăsa pe nimeni să-ți strivească personalitatea. Nu mai cere, prin comportamentul tău să ți se strivească sufletul.

Mergi pe calea ta, trăiește-ţi experienţa și viaţa. Doar așa vei înțelege dacă ai avut o alegere bună, sau greșită. Indiferent de rezultat, tu devii mai înţelept. Doar din greșelile tale poți învăța să nu le mai repeți. Degeaba se tot spune „ Învață din greșelile altora”. Eu nu am întâlnit încă pe nimeni care să fi învățat din greșelile altora. Toți am învățat (dacă au învățat) din propriile greșeli. Până nu ne-am dat cu capul de podea, nu ne-am învățat lecțiile de viață.

Multora dintre oameni le este teamă de nou, le este teamă de schimbare, le este teamă să riște, le este teamă de viitor sau de ziua de mâine. Însă, cine nu riscă, nu câștigă.

Mulți cer părerea celor din jur, în speranța că îi va ajuta, neînțelegând că de fapt pot primi sfaturi care le-ar schimba cursul vieții. Astfel, rămân ancorați de viziunea și părerile altora. Aș spune că asta se datorează, în mare parte, pe nesiguranță, sau pe comodittatea lor de a-și asuma responsabilități. Deciziile pertinente, nu le poți lua decât tu însuți.

Nu te mai lăsa manipulat. Nu mai accepta compromisuri și umilințe.

Din nefericire, așa funcționează oamenii: le place să se lase conduși , nu vor sau nu au tăria de a ieși din tiparele comunității, atacă tot ceea ce nu cunosc și se înregimentează turmei.

Învață omule drag să-ți cânți singur melodia vieții…. și, dansează după cum îți cânți.

Cu timpul, îți vei da seama că fiecare experienţă trăită alături de cineva, nu se va mai repeta niciodată, dar că din fiecare experiență ai mai învățat o lecție.

Vei realiza că cel care umileşte sau dispreţuieşte pe cineva, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ.

Cu timpul vei învăța că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, se va întâmpla ca în final, ele să nu mai fie aşa cum sperai. După un timp, îţi vei da  seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

fragment din cartea „A trăi-trăire”- Silvia Urlih

MĂ DOR DURERILE, DOAMNE ! - Silvia Urlih

Și iar sunt singură cu Tine,

și iar sunt singură cu cerul meu,

și iar sunt singură cu mine,

cu noaptea și cu Dumnezeu.

Cum plouă stropi de rouă

din pleoapele înmugurite,

cum plouă cerul

din genele înrourate,

cum plouă razele

prin pletele-mi cernite

și cum se lasă noaptea

printre pădurile

uitate.

Mă dor durerile

ce se sugrumă-n mine,

mă doare soarele

ce  nu mai vrea ca să răsară,

mă doare raza

ce-n palma sa nu mă mai ține,

mă doare iarna

ce nu mai vrea

să-mi fie primăvară.

Mă doare lumea

ce-n răzvrătirea ei

se răzvrătește,

mă doare pomul

ce îmi zâmbește prin fefeastră,

mă doare neiubirea

ce-ți strigă că iubește,

și iar sunt singură….

floare ce crește-n glastră.

Mă dor durerile, Doamne,

mă doare durerea ce doare,

ridică-ne Doamne din toamne,

trimite-le iubire din soare !

Silvia Urlih - 25.03.2020