Doar gânduri - 35 - Silvia Urlih

Atunci când cineva are impresia că deține adevărul absolut, mai devreme sau mai tâziu o va da rău în bară. Va plăti pentru orgoliul și ignoranța sa.

Nimeni, dar absolut nimeni nu deține adevărul absolut.

Singurul care deține acest adevăr, este doar Dumnezeu.

Cei care au impresia că le știu pe toate și nu acceptă nici o altă părere, vor muri mai proști decât s-au născut.

Una este să ai principii de viață de la care să nu te abați și alta este să asculți și părerea altora.

Ascultă părerile tuturor, analizează și apoi ia deciziile care ți se pliază sufletului tău. Repet, al sufletului tău și nu al rațiunii.

Orgoliul te distruge. Vei constata cât de singur ai rămas și nu găsești răspuns.

A ști să asculți este o artă care se învață în timp.

fragment din cartea „Woucher spre viață” - Silvia Urlih  

 

Doar gânduri 34- Silvia Urlih

Când am decis să scriu această ultimă carte, m-am gândit că vor fi doar gânduri de final de viață.

Din nefericire, realiatea mi-a demonstrat că nu-i chiar așa cum mi-am imaginat, sau dorit eu.

Credeam, în nimicnicia mea, că am terminat-o cu al treilea război mondial, acela cu virusul nemernic. Dar, Doamne ce rău m-am înșelat. Nici bine nu am terminat-o cu coviduțul, că au venit peste noi alte amenințări… bombardelele reale. Răzbelul inițiat de Putin îmăpotriva Ucrainei… El știe de ce… Cert este că, nu-i a bună cu răzbelul ăsta.

Trăiesc ceea ce nu mi-am imaginat vreodată că voi trăi. Eăzboiul pe care bunicii și părinții mei l-au trăit. Îl trăiesc și eu. Mă uit stupefiată la televizor și văd cum orașe devin ruine. Nu pot să cred că-I adevărat ceea ce văd. Eu, doar aud de câteva ori pe zi avioane survolând perimterul în care trăiesc.

Cum necum, am mai petrecut o lună. Când și cum au trecut cele 3 luni din anul 2022, harar nu am. Eu am rămas încă în anul 2019, când mi-era foarte bine din toate punctele de vedere. Dacă spun că acum mi-e greu, l-aș supăra pe Dumnezeu.

Privind în urmă, nici nu știu cum îmi era mai bine. Să trăiesc cu „amenințarea” guvidelului, sau, acum, cu cea a răzbelului și a amenințării cu arma atomică.

Cu guvidelul deja mă împrietenisem.  Cine știe, poate că mă voi împrieteni și cu răzbelul, atâta timp cât încă îmi este doar vecin..

Nu știu însă cum mă voi putea împrieteni cu lelea sărăcie. Cu siguranță că voi găsi soluții  pentru a mă „lupta” și cu lelea asta. 

De când mă știu, pentru mine nu au existat probleme, ci soluții la situațiile cu care m-am confruntat.

Locuri de muncă sunt în exces pe piața muncii. Am de unde alege. Decât să stau să-mi plâng de milă, aleg să muncesc, chiar dacă primesc pensie.

Sunt câte unii care spun că, decât pe minim pe economie mai bine stau acasă. Ok, stai acasă, dar cum ? Cerșind ajutor financiar ? De la cine, căci visteriile STAT-ului sunt goale, de unde ajutoare ?

Măi fraților, voi nu conștientizați că și angajatorii se confruntă cu scumpirile ? De unde să dea și ei bănetul pe care câte unii și-I doresc ?? Voi, ăștia mai tineri și-n putere, găsiți-vă bre 2 locuri de muncă. Sunteți tineri și puteți !

Dar, moh, fiecare cu filozofiile sale. Nu judec pe nimeni.

Repet : HAI LA MUNCĂ, DRAGILOR !

fragment din cartea „Voucher spre viață ”  Silvia Urlih