Puf de păpădie
mi-am fost în astă viață,
când m-am
născut mi-am fost glob de lumină,
dar, peste ani
m-am cam învăluit ceață,
și m-am ascuns
, cântându-mi în surdină.
Anii-au trecut
și azi sunt măr albastru,
cresc într-un
pom cu crengi și frunze-albite,
azi m-am urcat
pe-un crud și verde astru,
azi doar mă
bucur de vesele-mplinite.
Cândva am fost
un puf de păpădie,
azi sunt ce
Domnul meu a vrut să fie.
