duminică, 9 octombrie 2016

O LACRIMĂ ÎNLĂCRIMATĂ Silvia Urlih





Undeva,
la o fereastră,
plânge-o lacrimă de mamă,
plânge…
plânge și își simte râurirea că o doare,
lacrima se scurge-n lacrimi …
râul
nu îl ia în seamă
înflorește râu-n floare,
înflorește și înfloare.

Undeva,
la o fereastră,
lacrimă o-nlăcrimare,
în șuvoaiele-i de doruri lasă urme pe obraz,
cere-o rază ca să scrie …
cere-o rază de la soare,
scrie,
scrie lacrima și plânge,
ca să uite
de necaz.

Undeva,
la o fereastră,
scrie-o mamă o scrisoare,
împletește-nlăcrimări,
din cuvinte face râu,
dor
și gând
și vorbe mute
curg din sufletul ce-o doare,
lacrima o-mpăturește,
dar
din scris
își face brâu.  

o lacrimă izvorâtă din suflet de mamă sapă adânc… și sufletul și inima și chipul
Silvia Urlih 9.10.2016

3 comentarii:

  1. Foarte frumos tot ceea ce scrieti.Felicitari d.na Silvia

    RăspundețiȘtergere
  2. Si chiar dacă as avea darul proorocireo
    Si as cunoaste toate tainele
    Si toata stiinta...
    Si n-as avea dragoste,
    Nu sunt nimica

    RăspundețiȘtergere