Ca o floare de mălin
ce se mlădie sub ploaie,
îmi sunt anii care vin,
care-au fost
și care sunt,
ca un somn în legănare zilele
mi se desfoaie,
ca un vin bun de băut
îmi e viața
pe pământ.
Ca un loz câștigător
îmi e somnul din vecie,
ca o roză-mbobocită
îmi e seara
când adorm,
ca un grai de nerostit
îmi e ziua-n veșnicie,
ca o slovă spusă-n gând
îmi e dorul
când adorm.
Ca o floare de mălin
ce se scutură în vară,
îmi e viața trecătoare,
îmi e viața un senin,
ca un gând ce se întoarnă
îmi e somnul către seară,
ca o vorbă trecătoate,
trec și eu
și…
nu revin.
Silvia Urlih 07.05.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu