Privesc
tăcută-n urmă, tristeţi mă cuprind,
Bilanţu-întreg
al vieţii, pe filă vreau să-l prind...
Privesc
spre voi prieteni,care m-aţi părăsit…
Căci
ați plecat în viață…iar plânsul mi-e cernit.
Eram
ca un boboc, acum... m-am ofilit.
Petala
florii mele în zori , a obosit….
Te-ntreb
pe Tine Doamne, de ce toți au fugit?
De
ce sufletul mi-e singur, pustiit ?
Boala
nemiloasă a pus stăpânire,
Trupul
meu cel tânăr, se frânge-n tăcere,
Ochi-mi
nu mai varsă lacrimi de durere.
Sufletul
meu plânge și-Ți cere-ndurare.
Strig
încet la viaţă, să mă mai ajute,
Strig
încet la soartă, să mă mai asculte,
Strig,…
Dar strig degeaba,nimeni nu aude.
Strig
spre Tine Doamne! durerea mi-o ascunde…
De
poți, spune-mi Tu Doamne, de ce m-ai urgisit?
Sunt
încă tânăr Doamne, cu ce Ți-am greşit?
De
ce pentru mine astăzi ai adormit ?
Sunt
încă tânăr Doamne , de ce m-ai părăsit?
Aşa
mi-e dat în viaţă, aşa mi-o fi sortit,
Să
ispăşesc păcatul de altul săvârşit,...
Aşa
mi-e dată soarta, să fiu un invalid.,
Așa
mi-e mie scris ,sufletul să-mi închid.
Sunt
dornică de viață ! Strig către voi duios….
Mi-e
dor să fiu iar bine, să fiu iar sănătos,
Şi
sufăr, îmi fac vise, dar cui i-e de folos?
Mi-e
dor de viaţă, oameni!? Mi-e dor, nu m-auziţi?
La
strigătul de jale, la plânsu-năbuşit,
Nu
îmi răspunde nimeni, chiar nu sunt auzit ??
Mi-e
dat să fiu tot singur? Să fiu un invalid ?!
Mi-e
dat să fiu copacul de frunze desfrunzit ?
Sunt
încă printre voi, nu mă voi pierde-n ceață,
Deși
m-ați părăsit și ați plecat în viață .
Chiar
de-am rămas în urmă și nu pot ține pasul ,
Eu
o să strig la voi, cât mă mai ține glasul !
Dar roata se învârte, iar voi, cei de acum,
Puteți
rămâne-n urmă, puteți rămâne-n drum,...
Viața
voastră poate se va schimba în scrum…
Eu
! Eu voi privi în față, cum faceți voi ? Nicicum !
Vin
în genunchi la Tine și-abia de îndrăznesc….
Doamne
, dă-le minte, căci nu știu ce gândesc,
Dă-le
judecată, căci rău se păcălesc,
Dă-le
sănătate, chiar dacă-acum GREȘESC !!!
Silvia Urlih 1991
