PLÂNSET, JALE,...DOR

     Privesc  tăcută-n urmă, tristeţi mă cuprind,

Bilanţu-întreg al vieţii, pe filă vreau să-l prind...

Privesc spre voi prieteni,care m-aţi părăsit…

Căci ați plecat în viață…iar plânsul mi-e cernit.

Eram ca un boboc, acum... m-am ofilit.

Petala florii mele în zori , a obosit….

Te-ntreb pe Tine Doamne, de ce toți au fugit?

De ce sufletul mi-e singur, pustiit ?

Boala nemiloasă a pus stăpânire,

Trupul meu cel tânăr, se frânge-n tăcere,

Ochi-mi nu mai varsă lacrimi de durere.

Sufletul meu plânge și-Ți cere-ndurare.

Strig încet la viaţă, să mă mai ajute,

Strig încet la soartă, să mă mai asculte,

Strig,… Dar strig degeaba,nimeni nu aude.

Strig spre Tine Doamne! durerea mi-o ascunde…

De poți, spune-mi Tu Doamne, de ce m-ai urgisit?

Sunt încă tânăr Doamne, cu ce Ți-am greşit?

De ce pentru mine astăzi ai adormit ?

Sunt încă tânăr Doamne , de ce m-ai părăsit?

Aşa mi-e dat în viaţă, aşa mi-o fi sortit,

Să ispăşesc păcatul de altul săvârşit,...

Aşa mi-e dată soarta, să fiu un invalid.,

Așa mi-e mie scris ,sufletul să-mi închid.

Sunt dornică de viață ! Strig către voi duios….

Mi-e dor să fiu iar bine, să fiu iar sănătos,

Şi sufăr, îmi fac vise, dar cui i-e de folos?

Mi-e dor de viaţă, oameni!? Mi-e dor, nu m-auziţi?

La strigătul de jale, la plânsu-năbuşit,

Nu îmi răspunde nimeni, chiar nu sunt auzit ??

Mi-e dat să fiu tot singur? Să fiu un invalid ?!

Mi-e dat să fiu copacul de frunze desfrunzit ?

Sunt încă printre voi, nu mă voi pierde-n ceață,

Deși m-ați părăsit și ați plecat în viață .

Chiar de-am rămas în urmă și nu pot ține pasul ,

Eu o să strig la voi, cât mă mai ține glasul !

Dar  roata se învârte, iar voi, cei de acum,

Puteți rămâne-n urmă, puteți rămâne-n drum,...

Viața voastră poate se va schimba în scrum…

Eu ! Eu voi privi în față, cum faceți voi ? Nicicum !

Vin în genunchi la Tine și-abia de îndrăznesc….

Doamne , dă-le minte, căci nu știu ce gândesc,

Dă-le judecată, căci rău se păcălesc,

Dă-le sănătate, chiar dacă-acum GREȘESC !!!

 Silvia Urlih 1991