Când ai plecat la cer, n-ai
spus nimic,
ai luat doar un bagaj cu ne-mpliniri,
poate ai înțeles că viața-i
doar un plic,
un plic, în care ai lipit, doiniri.
Când ai plecat la cer, n-ai
luat nimic,
poate c-ai luat un pumn de
amintiri,
poate c-ai luat în zbor un
suflet mic,
un suflet ce-a trăit printre
trăiri.
Când ai plecat și-ai renunțat
la tot,
poate c-ai luat cu tine-un strop
de soare,
ai ascultat litanii de la preot
și-ai înțeles că viața-i doar
chemare.
Să nu mă plâgeți, voi care-ați
rămas,
eu am plecat acolo unde-i bine,
d-ați voi șopti cu tainicul meu
glas,
că te aștept cu drag să vii la
mine.
Să nu mă plângi, copil cu
suflet mare,
căci dincolo de nori, nu mă mai
doare,
să îmi aprinzi când plângi, o
lumânare,
căci moartea mea e doar o
translatare.
