vineri, 1 noiembrie 2019

SĂ NU MĂ PLÂNGI, COPILE - Silvia Urlih

Când ai plecat la cer, n-ai spus nimic,
ai luat doar un bagaj cu ne-mpliniri,
poate ai înțeles că viața-i doar un plic,
un plic, în care ai lipit, doiniri.

Când ai plecat la cer, n-ai luat nimic,
poate c-ai luat un pumn de amintiri,
poate c-ai luat în zbor un suflet mic,
un suflet ce-a trăit printre trăiri.

Când ai plecat și-ai renunțat la tot,
poate c-ai luat cu tine-un strop de soare,
ai ascultat litanii de la preot
și-ai înțeles că viața-i doar chemare.

Să nu mă plâgeți, voi care-ați rămas,
eu am plecat acolo unde-i bine,
d-ați voi șopti cu tainicul meu glas,
că te aștept cu drag să vii la mine.

Să nu mă plângi, copil cu suflet mare,
căci dincolo de nori, nu mă mai doare,
să îmi aprinzi când plângi, o lumânare,

căci moartea mea e doar o translatare.
Silvia Urlih - 01.1.2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu