Am alergat desculță
prin colb
sau piatră tare,
când m-am rănit
de-un ciot,
sau de un spin
răzleț,
când bine nu mi-a fos,
am alergat la mare,
să-mi spele gândul ,
ascuns în săculeț.
Am alergat la mare,
să-mi spele necuprinsul,
să mă îmbrace-n
soare,
și-n luna necernită,
am alergat la mare
să-mi spună ce-i
sfârșitul,
să-mi spună
că de mâine,
nu voi mai fi
rănită.
Am alergat la mare,
cu valul să
mă-nvălui,
să mă-ncunun cu
spuma
și cu albastrul ei,
să mă sădesc pământ
cu cheia să
mă-ncui,
să ies vie din mare
și plină de idei.
Silvia Urlih - 06.07.20322
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu