MAI AM UN STROP DE AMINTIRE - by Silvia Urlih

 

Iubite, mai stau o clipă cu tine-n amintire,

mai stau o clipă cu tine-n noaptea noastră,

mi-aduc aminte de marea mea iubire,

dar, am plantat-o-ncet, la mine-n glastră.

 

Iubite, mai am un strop de amintire dragă,

nu îmi mai este dor de tine, nicidecum,

mi-ai fost în viața asta, miez de fragă,

mi-ai fost un foc ce azi s-a transformat în scrum.

 

Iubite, mi-ai fost o flacără ce-a ars,

mi-ai fost și soare și luna printre stele,

mi-ai fost... dar azi îmi ești doar vers

îți scriu doar versuri uitate prin vechile castele.

Silvia Urlih - 09.07.2024

MĂ SUNĂ DOAMNA MOARTE - by Silvia Urlih

 

Din când în când mă sună doamna moarte,

ar vrea să-mi cumpere o clipă din trăire,

eu îi răspund că moartea mi-e departe

și că în viața asta am învățat să-mi fiu iubire.

 

Mă sună moartea pe-un  telefon inexistent,

habar nu am  de unde îi aud cuvintele,

ea mă tot caută, dar este foarte evident,

că eu am învățat să îmi transced mormintele.

 

Mă sună în zadar plăcuta doamnă,

eu îi răspund și-i zic zâmbind plăpând,

că sunt încă în viață, că-mi sunt încă în toamnă,

că până-n iarna vieții mai am de mers, dar doar fugind.

 

Din când în când mă cheamă doamna moarte,

eu îi răspund că multe îmi mai am de scris în carte.

Silvia Urlih - 06.07.2024