Din când în când mă sună doamna moarte,
ar vrea să-mi
cumpere o clipă din trăire,
eu îi răspund că
moartea mi-e departe
și că în viața asta
am învățat să-mi fiu iubire.
Mă sună moartea
pe-un telefon inexistent,
habar nu am de unde îi aud cuvintele,
ea mă tot caută,
dar este foarte evident,
că eu am învățat să
îmi transced mormintele.
Mă sună în zadar
plăcuta doamnă,
eu îi răspund și-i
zic zâmbind plăpând,
că sunt încă în
viață, că-mi sunt încă în toamnă,
că până-n iarna
vieții mai am de mers, dar doar fugind.
Din când în când mă
cheamă doamna moarte,
eu îi răspund că
multe îmi mai am de scris în carte.
Silvia Urlih - 06.07.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu