Cândva ți-am spus că eu vreau la azil,
atunci când iarna îmi va zâmbi-n oglindă,
ai râs de mine mi-ai spus că-s un copil,
căci timpul nostru poate să ne surprindă.
Mi-ai spus că eu și tu vom fi bătrâni
și că iubirea dintre noi va fi eternă,
dar, eu mereu mi-am luat viața în mâini,
iar viața mea acum nu este ternă.
Copilul meu cu sufletul de aur,
eu te-am dorit , dar nu să îmi fii sprijin,
tu pentru mine îmi ești etern tezaur,
tu, pentru mine îmi ești etern divin.
Ai viața ta, ai viitoru-n față
eu nu vreau să îmi fii toiag
vezi-ți de tine, vezi-ți de a ta viață
eu îl am alături pe marele meu Mag !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu