Un suflet sunt si eu, si sa traiesc as vrea
Si bucurii sa am ca cei de virsta mea
Dar nu e cum gindesc , si cum visez mereu
In viata nu am parte decit de mari tristeti
Si lumea ma priveste , cu ura-ngrozitoare
Ce parca vrea sa spuna nu mai e mult, si moare..
Asta o stiu si eu ,si este adevarat
Dar asta este viata, sa fii asa tratat.?
Si soarta asta-atit de rea , ce nu se mai sfirseste
E ca un tipat de copil ce rau ma chinuieste.
Putini mai sunt aceeia ce pot sa ma-nteleaga
Si nu sunt linga mine ,iar viata nu se leaga.
Voi ! oameni care sunteti si veti trai mereu,
Intindeti-mi o mina sa simt ca exist si eu
Voi ! faceti viata buna si-un trai mai fericit
Pentru acel ce astazi de viata e lovit !!!
1990 Silvia
Ce-i cu tristetea asta???
RăspundețiȘtergereDeschide bratele...
A FOST.....CU MULT TIMP IN URMA...FOARTE MULT TIMP.... atunci eram opersoana cu sufletul bolnav.Apoi am deschis bratele si am inceput sa zbor !! Astazi inca mai plutesc spre inaltimile credintei si a spiriualitatii
RăspundețiȘtergereGOD BLESS YOU,AND SE MY BLOG www.soarelecelorzece porunci.com
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMultumesc penru invitatie...stii, eu nu ma prea pricep sa accesez bloguri, si nici sa comentez, dar o sa invat cat de curand .
RăspundețiȘtergere