Da, îmbătrânesc și ce-i cu asta ? Viața este un
proces ireversibil. Timpul își vede de mersul său. Că vrem, că nu vrem, anii
trec. Îmbătrânim. Dar, oare cum ne împrietenim cu acest proces al îmbătrânirii ?
Știu sigur că nu mai pot deveni tânără și frumoasă, oricât m-aș strădui. Însă stă
în puterea mea să îmbătrânesc frumos si cu demnitate.
Dacă te întrebi pentru cine fac asta, ți-o spun
eu. Nu o mai fac pentru nimeni. O fac
doar pentru mine! Îmbătrânesc frumos doar pentru mine. Tinerețea mi-am
dăruit-o, bătrânețea mi-o dăruiesc. De fapt, ce o fi aia bătrânețe ? O fi când te
dor oasele ? Păi de ce te dor ? Nu cumva te dor pentru că în tinerețe ți-ai
bătut joc de sănătatea ta și nu ai
ascultat de cei care au trecut deja prin anumite experiențe de viață ? Ți-aduci
aminte când mama sau tata sau orice alte rudenii îți spuneau „ Griji de tine,
pune-ți ceva pe cap, că-i frig” sau „Îmbracă-te bine dragu mamii, că-i ger
afară” sau… etc.
Dragii mei, cei trecuți de a doua tinerețe ! Nu-ți
da voie să evadezi în boală ! Nu-ți da voie să bolești pentru a atrage asupra
ta atenția celor din jur !
Învață să îmbătrânești frumos ! Fiți mândri de
riduri, de părul cărunt și de mersul mai grijuliu ! Nu mergem spre tinerețe, ci
spre bătrânețe.
Se spune „bătrânețe haine grele” Hai să face ca hainele să ne
fie ușoare !
Dacă eu pot, poți și tu !
fragment din cartea „Voucher spre viață” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu