Tu simți cum iubirea îmi curge prin vene,
cum prin ochi îmi curg râuri de brazi,
cum prin gene iubirea se cerne
și mă-mbracă în ieri și în azi ?
Tu simți cum de trecut mă dezbar,
cum mă-nalț peste ierni prea cernite,
cum nimic nu a fost în zadar
și mă-nchin spre veri nevenite ?
Tu simți cum a floare-nfloresc,
cum cu zorii spre zori iar plutesc,
cum din mine noi vremi me-nsoțesc
și cum, cu mine spre mine plutesc ?
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu