HABAR NU AI - Silvia Urlih

 

Habar nu ai ce am trăit în viață,

Habar nu ai în câte nopți am plâns și-am vrut să nu-mi mai fiu,

Habar nu ai câte dureri am strâns și le-am scuns în ceață,

Habar nu ai că mi-am dorit să mor, dar, uite încă-s viu.

 

Habar nu ai cât somn am zămizlit în zile

Și câte nopți le-am tot pictat în zori,

Habar nu ai cum am tot scris file cu file,

Ca să renasc, să-mi fiu grădina mea cu flori.

 

Habar nu ai ce e-n sufletul meu,

Dar tot arunci cu spini și cu ciulini,

Eu, sigur știu că-l am pe Dumnezeu.

Tu ? încă-ți plângi în pumni și-ncă suspini.

 

Eu, l-am găsit pe Dumnezeu și-I mulțumesc,

Eu, mâ-nvelesc în soare și renasc,

Eu, simt că -s vie și trăiesc.

Tu ? Lasă-mă din apa vie să m-adap.

Silvia Urlih