VISUL CE L-AM VISAT - Silvia Urlih

 

Privesc oglinda anilor din urmă

și-un dor imens mă arde-n rădăcini,

mai caut pașii și-a lor urmă,

dar mă împiedic iar de ce-au fost spini.

 

Oglinda anilor ce-au fost ,

mi-arată o femeie prea timidă,

să mă întorc în urmă n-are rost,

azi îmi sunt vultur, nu omidă.

 

Privesc oglinda anilor ce vin

și mă văd iar în zbor de nedescris,

ceea ce azi trăiesc îmi e divin,

visul ce l-am visat nu îmi mai este vis.

 

Privesc la mâine, ieri deja l-am șters,

nori nu mai sunt pe cerul meu divin,

m-așteaptă viața să o rescriu în vers,

trăiesc în azi, în ieri nu mai revin.

Silvia Urlih 09.04.2023