Iubite,
mai
știi când mă strângreai la piept
în
miez de noapte,
și
îmi spuneai că mă iubești
și-o
să ne fim o viață,
mai
știi că-mi dăruiai
tot
cerul
și
îmi cântai prin șoapte
cântecul
nemuririi
ascuns
în dimineață.
Iubite,
ții
minte cum soarele-mi dădeai
în
miez de iarnă,
iar
luna
în
palmele ce-mi tremurau
cu
drag tu mi-o puneai,
mă
mângâiai cu raze
ce
se-ascundeau în taină,
mă
înveleai cu flori,
iubirea-mi
dăruiai.
Iubite,
îmi
spui că mă iubești
mai
mult ca la-nceput,
iubirea
ce mi-o dărui
mă-mbacă-n
nemurire,
tu,
ai
sădit în mine,
născutul
nenăscut,
pentru
că-mi ești
și
îmi vei fi iubire.
Silvia Urlih 23.07. 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu