Din amurgitul meu
îți dăruiesc o floare,
poate că toamna mea-ți va fi
plăcut covor,
poate că nu vei mai simți
că sufletul te doare
și vei urca din nou
spre-al tău izvor.
Din amurgitul meu
îți dau o frunză rară,
să-ți fie-n suflet balsam
și alinare,
poate nu vei mai plânge
când este ger afară
și-n suflet îți va fi
o dulce boare.
Din amurgitul meu
îți dau rază de soare,
să-ți fie flacără
și-altar fără de ceață,
poate că vei simți
că sufletul nu doare
și că alergi din nou
spre dimineață.
Silvia Urlih - 21.10.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu