Clipa tace în tăcerea-i pitulită-n ceas de noapte,
stă ascunsă printre veacuri
urmărindu-ne destinul,
vrea să strige,
dar iar tace...
o aud cântând în șoapte.
Strigă-n gând , dar o aud.
Nu mai vrea să-mi dea pelinul.
Clipa stă,
apoi aleargă spre culturile de maci,
câmpul se ascunde-n jar,
arde soarele-n câmpii,
vrea să-mi fie-n zori zeiță,
vrea să-mi fie iar cârmaci.
Tac, ascult, mă uit la ornic
și văd zorii că-s târzii.
Clipa-aleargă,
fug și eu spre un soare-n răsărit,
vreau să-i spun clipei să stea,
să rămân în clipă tânăr.
Bătrânețea-mi spune-n șoaptă :
te aștept, bine-ai venit,
sprijinește-te de mine.
Ai acum și al meu umăr.
Silvia Urlih 25.10.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu