Cândva,
mă priveam de dincolo de geam
și mă vedeam
o pasăre rănită,
mă întrebam ades
dacă mai existam,
sau îmi eram
de veci murită.
Cândva,
mi-eram o pasăre-n-tr-un glob
și nu vedeam
ce e-n afara mea,
mi-eram adesea ascunsă
într-un bob
și nu vedeam iarna
cu fulgii ei de nea.
Cândva,
asta a fost demult,
dar mi-am spart globul de cristal
și am fugit,
m-am luat cu viața la trântă
în al său tumult,
iar azi sunt eu,
și știu că multe mai am încă de trăit.
Silvia Urlih 27.01.2024
