CÂNDVA - Silvia Urlih

Cândva,

mă priveam de dincolo de geam

și mă vedeam

o pasăre rănită,

mă întrebam ades

dacă mai existam,

sau îmi eram

de veci murită.

 

Cândva,

mi-eram o pasăre-n-tr-un glob

și nu vedeam

ce e-n afara mea,

mi-eram adesea ascunsă

într-un bob

și nu vedeam iarna

cu fulgii ei de nea.

 

Cândva,

asta a fost demult,

dar mi-am spart globul de cristal

și am fugit,

m-am luat cu viața la trântă

în al său tumult,

iar azi sunt eu,

și știu că multe mai am încă de trăit.

Silvia Urlih 27.01.2024