Îmbrățișează-mă
când timpul tace,
iar orologiul s-a oprit,
mai dă-mi din cerul tău
un pic de pace,
și spune-mi
că plecăm spre infinit.
Îmbrățișează-mă
când timpul fuge,
iar soarele
ne este călăuză,
îmbrățișează-mă
chiar dacă ninge,
și de la tâmple
ne-a mai căzut o frunză.
Îmbrățișează-mă
când timpu-i obosit,
iar luna
ne trimite la culcare,
să-mpachetăm în stele
cerul necosit
și să pășim
pe-aceeași unică urcare.
Silvia Urlih - 20.01.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu