Cândva, eu îmi doream avere,
nu pentru mine, ci pentru fiul meu,
mi-a fost ascultată-această vrere
și pentru asta, mi-a fost aproape Dumnezeu.
Cândva , nici nu știam cu e cu viața,
eram prea tânără, dar aveam vise,
dar, mi-a bătut în ușă dimineața
și m-am trezit că sunt în visele promise.
Cândva...a fost atunci, cândva,
azi sunt cu toate visele-mplinite,
mă uit în urmă...viața mi-a fost de mucava,
dar azi încă mai am motoarele pornite.
Mă uit în urmă și-s foarte fericită,
mă uit în azi și-s foarte împlinită,
mă uit la mâine și știu că-mi va fi bine.
De ce ? Căci am alături, proniile divinne.
Silvia Urlih - 04.08.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu