Mai lasă-mă toamnă o clipă să respir,
nu-i încă timpul s-ajung grăbit în iarnă,
mai am o clipă s-atârn
de al meu fir,
mai lasă-mă toamnă, scumpa mea doamnă.
Nu vreau s-alerg prin ierni și prin troieni,
vreau să-mi fiu în veci o primăvară,
nu vreau ca timpul prin mine să mi-l cerni,
vreau să-mi fiu o dimineață-n plină vară.
Tu, toamna mea care
îmi ești în viață,
nu îmi lua frunza ce-mi e încă-n copac,
mai lasă-mă să-mi fiu în dimineață,
eu te ascult, m-aplec, îngenunchiez și tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu