Mi-ești foc
și apă
și cerul înstelat,
mi-ești lună,
îmi ești soare
și aerul îmi ești,
mi-ești crângul
și râul însetat ,
mi-ești zâmbet ce se scurge
din vorbe îngerești.
Ți-s floare
și frunză,
pădure înflorită,
ți-s lanul plin de maci
ce-n zori răsar
să zboare,
ți-s aripă de flutur,
ți-s creaga înfrunzită,
ți-s norul care plânge,
ți-s apa din izvoare.
Ne suntem zorii zilei
ce-n zori
se-mbrățișează,
ne suntem cântul vieții
ce-n viață
se dezmiardă,
ne suntem asfințitul
ce-n răsărit se-așează,
ne suntem două drumuri
ce nu vor
să se piardă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu