Iubite,
se lasă înserarea,
iar sufletul îmi plânge,
dorul de depărtare
mă roade
și mă doare,
simt cum iubirea ta
în lanțuri iar mă strânge,
mă strâng brațele tale,
dar e doar vis,
culoare.
Iubite,
tu mă îmbraci cu soare,
iar luna mă descântă,
știu c-ai vorbit cu ea
să-mi fie
alinare,
îmi ești icoană-n suflet,
iar sufletul meu
cântă,
îmi cântă-n asfințit …
scoate-mă din strânsoare.
Iubite,
iubirea ta m-alină
și mă ridică-n nouri,
știu că îți sunt visarea
ce-n visuri ai avut,
știu că ne-am fost sortiți
și că ne suntem pururi,
ne suntem împreună
și cer
și râu
și scut.
Silvia Urlih - 21.02.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu