Și iar mi-adie primăvara-n suflet,
și iar mă cheamă iarna-n primăvară,
și iar mă scoate gândul meu din plânset,
și iar plutesc prin codrii mei din vară.
Și iar mă scoală somnul la trezire,
și iar alerg spre zile ce-am dorit,
și iar iubirea îmi vorbește a iubire,
și iară zbor spre cerul însorit.
Și iar mă-ndeamnă zâmbetu-a zâmbire,
și iară-mi șterg o lacrimă de dor,
și iar îmi cântă soarele-a sclipire,
și iar renasc, devin din nou izvor.
Silvia Urlih - 01.02.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu