AM SCRIS PE FILA VIEȚII - Silvia Urlih

Pe fila vieții,

am scris cu roșu,

albastru,

alb,

dar și cu negru,

mi-am pus cartea pe-un pedestal…

erau doar niște crengi uscate,

când apă-am pus la rădăcină,

copacul meu a înfrunzit,

păream că sunt întreg,

când am uitat să îl mai ud,

am devenit uitare

pe file neudate.

Am scris cu roșu,

când am iubit

și-am fost

cu fericirea,

am scris cu negru,

când m-a durut

și-n plâns

m-am scufundat

am scris cu alb,

când nu am vrut să îmi arăt durerea

am scris cu-albastru,

când peste zări

cu zările-am zburat.

Am scris pe fila vieții mele

și-am terminat

doar începutul,

mai am încă de scris,

căci zilele

mi se-ncunună-n flori.

Să mă opresc la o cafea ?

Cafeaua îmi va arăta

oare sfârșitul?

Eu nu știu să-mi citesc în zaț,

dar știu

că zilele-mi vor fi

doar sărbători.

Silvia Urlih - 05.07.2020