Azi,
mi-a cerut o frunză
să-mi scriu pe ea
trecutul,
am scos pixul din geantă,
dar mâna s-a blocat,
din deget mi-a picat o lacrimă
și gândul,
că frunza-i obosită
de câte-n dar mi-a dat.
Azi,
mi-a cerut o frunză să-mi scriu pe ea
prezentul,
râzând,
am desenat un zâmbet și-un trifoi,
mi-am luat în brațe pomul,
m-am însoțit cu locul,
și am pornit cu viața,
spre spre locuri
mult mai noi.
Azi,
mi-a cerut o frunză să-i spun
de viitor,
am mângâiat-o tandru
și i-am șoptit în șoaptă,
că viața
mi-a fost dată,
că mi-este vrăjitor
și că ce-o fi să fie,
frunza nu-mi va fi ruptă.
Silvia Urlih 01.07.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu