POATE C-AM FOST CÂNDVA - Silvia Urlih

Atinge-mă ca pe un mugur,

aripa-mi plânge

când m-atingi,

nu mă trata ca pe un flutur,

căci aripa-mi

știe să zboare,

nu încerca să îmi frângi zborul,

căci zborul

nu mi-e prins în chingi,

deși par flutur în ierbar,

eu știu că zborul

nu mă doare.

Poate c-am fost cândva gingașă

și că durerea

m-a răpus,

poate c-am fost cândva un rău,

un râu

fără de revărsare,

poate c-am fost cândva un mac,

un mac

ce nu-și afla răspuns,

poate c-am fost un câmp necopt,

un câmp

ce-n zori din flori răsare.

Nu te atinge de un flutur

ce-și poate regăsi

aflarea,

nu-i pune degetul pe aripi,

căci degetul

te va durea,

nu stinge lumânarea vieții

ce-și poate-aprinde lumânarea,

nu stinge zborul unui flutur,

că-n moarte lui ,

nu ți-e aflarea.

Silvia Urlih - 02.07.2020