Pare c-aș fi
soare ce arde,
pare c-aș fi
cer înnorat,
pare c-aș fi
câmp înflorit,
pare c-aș fi
nor care plânge,
pare c-aș fi
râu plin de
mâluri,
pare c-aș fi
cer înstelat,
pare c-aș fi
mare albastră
care la piept
valul își strânge.
Poate că sunt
mac din
coroană,
poate că sunt
grâu înverzit,
poate că sunt
pâine pe masă,
poate că sunt
strugur în vii,
poate că sunt
femeia din
valuri
care în toamă
în zori s-a
trezit,
poate că sunt
lacul albastru
care își vede
sclipitea-n
treziri.
Poate voi fi
lumină-n lumină,
poate voi fi
cer înstelat,
poate voi fi cărarea
divină,
poate voi fi ce am uitat.
Silvia Urlih 27.07.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu