Apropos de
stima și iubirea de sine. În copilărie, am suferit enorm pentru că aveam buzele
mai cărnoase. Mă vedeam și mă simțeam cea mai urâtă fată. Nici nu-mi mai venea
să mă uit în oglindă. Mă gândeam chiar că, atunci când voi fi mare, voi merge
la medic să mi le micșoreze.
Mare mi-a fost
mirarea când, după ani de zile, am făzut cum se schilodesc unele femei pentru
a-și mări buzele (parcă ar fi toate la fel).
Faptul că am
văzut cât de la modă este să ai buze cărnoase, mi-a crescut stima de sine. Eu
le am natural.
Ce mândră am
fost și încă sunt de mine !!!!
Ceea ce vedeam eu a fi defect, s-a dovedit de
fapt că este șarmul meu. Degeaba mi se tot spunea că „sunt frumoasă”. Ceea ce
eu îmi inoculasem în copilărie era
pregnant în creierul meu.
Din nefericire,
neacceptările din copilărie este foarte greu să ți le transformi în acceptări,
dar nu este imposibil. Eu m-am acceptat.
Acceptă-te așa
cum mama natură te-a lăsat !
P.S. Nu mă
refer la persoanele obeze. Obezitatea este un semn de neacceptare a ceea ce continui
să fii. Caută să identifici ceea ce-ți lipsește . Nu acoperi golul din suflet
cu mâncare. O femeie grasă, nu va fi șarmantă. Ba mai mult, va avea din ce în
ce mai multe frustrări și-și va găsi foarte greu echilibrul emoțional și sufletesc.
fragment din cartea „Doar gânduri” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu